Politicianul constănţean, că este el mic sau mare, tânăr sau bătrân, parlamentar sau consilier local, are o legătură foarte fragilă cu electoratul. De fapt, este aproape necunoscut celor care votează. Sunt convinsă că foarte puţini dintre cititori pot enunţa trei nume de consilieri locali sau judeţeni şi trei nume de parlamentari care reprezintă Constanţa.
Nu prea ştim ce vor ei. Sunt accesibili cetăţeanului de rând doar prin ceea ce presa doreşte sau poate să relateze şi se plâng deseori că declaraţiile le sunt interpretate, citate greşit, trunchiat, că jurnalistul X sau Y are ceva cu ei. De fapt, dacă ziariştii nu ar avea ceva cu ei, ar Îi provocăm pe toţi politicienii, nu doar pe tineri, nu doar pe cei cu funcţii în administraţie, să ne spună ce viziune au, ce nemulţumiri au, cum văd dezvoltarea oraşului şi, da, ce au făcut, n-au putut sau îşi doresc să facă pentru Constanţa. putea să demonstreze că sunt plini de intenţii bune, dar nu sunt lăsaţi să le ducă până la capăt. Conjunctura, criza, partidul îi limitează şi îi constrâng. Majoritatea se simt bine în acest con de umbră. Nimeni nu-i întreabă nimic, îşi pot duce mandatele la bun(pentru ei)- sfârşit, pot trage iţele pentru încă unul, şi încă unul, până la pensie…
Pentru alţii, lipsa de expunere este frustrantă. Poate ar avea ceva de spus, poate chiar încearcă să facă ceva, dar cine să ştie? Şedinţele de consiliu local şi consiliu judeţean ţin puţin, rareori sunt dezbateri pe marginea vreunui proiect de hotărâre, iar în puţinele ocazii când cineva are ceva de obiectat, de modificat, se înregistrează schimburi de ironii şi sarcasme.
De fapt, aceste şedinţe sunt degeaba publice, pentru că orice constănţean care ar asista, fiind îndreptăţit să o facă, n-ar înţelege nimic: proiectele sunt votate pe bandă rulantă şi doar titlurile lor sunt afişate de un proiector. După şedinţă, în lipsa consilierilor, primarul în exerciţiu explică jurnaliştilor ce şi cum, încercând să tragă spuza pe turta lui.
Responsabilitatea, dar şi câştigul de imagine sau de notorietate cad în totalitate pe cei care sunt în lumina reflectoarelor.
Pentru toate aceste motive, vom da posibilitatea politicienilor să se exprime în ziarul nostru. Ideea a pornit de la un cititor, care ne sugera să-i întrebăm pe tinerii politicieni ce au făcut ei concret pentru Constanţa. Noi ne-am gândit să-i provocăm pe toţi politicienii, nu doar pe tineri, nu doar pe cei cu funcţii în administraţie, să ne spună ce viziune au, ce nemulţumiri au, cum văd dezvoltarea oraşului şi, da, ce au făcut, n-au putut sau îşi doresc să facă pentru Constanţa.
Condiţiile pe care le impunem noi: să nu mintă cu neruşinare, nici măcar prin omisiune, să nu calomnieze, să nu insulte, să păstreze un ton civilizat şi SĂ FIE AUTORII TEXTELOR PE CARE NI LE TRIMIT (ne dăm seama, pe cuvânt!).
Abordarea e greşită, din punctul meu de vedere. Nu trebuie întrebaţi „ce vreţi să faceţi pentru oraş?” ci, aşa cum a sugerat cititorul respectiv, „ce aţi făcut pentru oraş?”.
Prima întrebare e ceva standard pentru campaniile electorale, unde toţi candidaţii vin cu „vreau să fac X”, „am de gând să fac Y” şi „promit că în timpul mandatului meu voi face Z”, iar după încheierea alegerilor toţi uită de declaraţii şi promisiuni.
Vreţi să-i faceţi de ruşine pe politicieni, indiferent de orientare politică şi vârstă? Nu-i întrebaţi pe ei ci întrebaţi-i pe locuitori ce au făcut pentru oraş. Veţi fi surprinşi să aflaţi că mai multe pentru imaginea oraşului au făcut locuitorii (da, contribuabilii la bugetul local) decât politicienii. Adrian Siea, Diana Slav şi Victor Maxim sunt primele trei nume care-mi vin în minte, dar mai sunt locuitori ai oraşului care au pus umărul la promovare au făcut ceva pentru imaginea atât de ştirbită a urbei.
Nu aţi înţeles, nu vrem să-i facem de ruşine. Nu pornim de la premiza că toţi sunt răi şi/sau corupţi. Sunt convinsă că mulţi vor sau chiar au încercat să facă lucruri bune. Poate chiar au făcut, iar noi nu ştim pentru că nu au expunere mediatică. Vrem să-i încurajăm să scrie.
Cât despre contribuabilii care au făcut ceva… nu suntem surprinşi să aflăm, dar nu e acesta subiectul.
Interesantă prezumţiea, cea de nevinovăţie pentru politicieni.
Mă îndoiesc că n-au avut expunere mediatică, aparatul de propagandă al partidelor e, aşa cum spune un dicton în limba engleză, „alive and kicking”. Tot ce face un politician (sau un grup de politicieni sau un grup de membri ai „aripii de tineret”), de la plantatul a 10 arbori la oferitul de alimente/îmbrăcăminte unui orfelinat, apare în mass-media.
Eu personal aştept să văd care dintre cei vizaţi va răspunde provocării şi, mai important, cum va răspunde. Dacă se lasă cu texte scrise de oamenii de comunicare din partide, e clar.
Interesant este că ceea ce eu am formulat aşa: „Nu pornim de la premiza că toţi sunt răi şi/sau corupţi” a ajuns la dvs aşa: „Interesantă prezumţiea, cea de nevinovăţie pentru politicieni”. Dacă citiţi cu atenţie, o să vedeţi că există o subtilă diferenţă.
Despre expunerea mediatică – doar unii, puţini, de la vârf au avut-o.
Iar textele scrise de oamenii de comunicare – am precizat că nu le vom accepta. Dacă, prin absurd, n-o să ne dăm noi seama, n-o să vă daţi nici dumneavoastră seama! 🙂
Nu e tocmai interesantă concluzia mea. Dacă nu sunt răi/corupţi atunci sunt nevinovaţi, e calea logică.
Au avut şi cei de mai jos. Am dat de articole prin presa locală în care se spunea că „tineretul PSDist a făcut”, „tinerii PNLişti au participat la X eveniment” ş.a.m.d.
Aş putea pune un pariu pe tema textelor făcute de oamenii de comunicare. După 8 ani de lucru cu 2-3 limbi conversaţionale şi ceva experienţă prin presă (presa de afară, nu cea din România) cred că aş avea ceva şanse să recunosc un text scris de cineva cu pasiune proprie şi un text făcut de cineva din comunicare. Numa’ zic.
Nu sunteţi îndeajuns de atent, de aceea vă scapă unele detalii.
V-a scăpat cuvântul „toţi” din formularea mea.
V-a scăpat faptul că mă refer la indivizi din politică, nu la „tineretul PNL” sau „tinerii PSD”. Oameni care să iasă din turmă.
V-a scăpat faptul că nu vă contest abilitatea de a recunoaşte un text scris de cineva de la comunicare, ci doar v-am asigurat, într-un mod care cuprindea o autoapreciere mai subtilă decât ale dumneavoastră :), că nu veţi ajunge să citiţi acele texte…