Mă numesc Turchian Guzin Nasurla şi sunt singura femeie tătăroaică din Constanța care e actriță.
Lucrez la spital, dar m-am vindecat la teatru.
M-am măritat la 39 de ani.
Jucam într-un spectacol unde făceam un număr de striptease, aşa m-a cunoscut soțul meu, Kalil Sezghin.
Presiunea socială a măritişului există şi am resimțit-o.
Statutul de femeie măritată în societatea românească îți dă credibilitate şi respect.
Sunt femei care care se simt vulnerabile, singure, slabe şi simt nevoia cuiva lângă ele.
Sunt femei care simt că prin căsătorie, casă, cămin, copil au stabilitate în viață.
Cȃnd am ajuns la 30 de ani, rudele au început să o terorizeze pe mama că de ce sunt nemăritată.
Asta chiar dacă eram o femeie independentă, cu două profesii, în Constanța.
Totuşi, cel mai fericit moment din viața mea a fost cel de la 39 de ani, când m-am căsătorit. Eram slabă, frumoasă şi cu sânii mari.
Cuvintele de mai sus sunt parte din monologul lui Turchian Nasurla, pe care îl puteţi vedea şi auzi duminică, 26 martie, la ora 19, la Teatrul de Stat Constanţa, în „Jurnal de România. Constanţa”, un spectacol de Carmen Lidia Vidu.
Mirela Pană, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Florina Stănculeț, Laura Iordan Adrian, Alina Manțu sunt cele şase actriţe care aduc în faţa spectatorilor tot atâtea confesiuni de o sinceritate răvăşitoare.
Grafica şi editarea video sunt realizate de Cristina Baciu, iar scenografia şi costumele, de Lăcrămioara Dumitrașcu.
Mai multe informaţii aici.
Foto: Marian Adochiţei
Nici un comentariu