Recunosc că îmi lipsesc reportajele pe care le publicam la România Liberă, trezitul cu noaptea în cap, cafeaua pe fugă şi goana pe şosea pentru a ajunge cât mai devreme la destinaţie. La ani buni de când nu mai sunt corespondent, am retrăit experienţa. Sâmbătă, la ora 7:30, m-am înfiinţat, la invitaţia lui Paul Fulea, la plantaţia de vie din apropiere de Cogealac, acolo unde se coc strugurii Cramei Histria.
Omul a apărut, la ora stabilită, într-un SUV japonez de generaţie veche, care încă se ţine bine pe drumurile de ţară şi care a dobândit imediat respectul meu după ce Paul Fulea mi-a zis „are 400.000 de kilometri parcurşi şi încă merge”. Am început cu vizitarea primului rod, după trei ani de muncă a viticultorilor, a Cabernetului Sauvingnon. Via mică, dar robustă, întinsă pe noul sistem de araci modulari. Vă daţi seama că nu ştiam mare lucru, dar am aflat că este un sistem de sârme şi araci care permite, pe măsură ce cresc strugurii, ridicarea frunzelor şi un acces mai facil al utilajelor pe rândurile înguste. În timp ce îmi explica, Paul Fulea meşterea la araci, semn că patronului de cramă nu îi este străină munca la 30 de grade în vie. Paul verifica fiecare strugure, de parcă între el şi vie ar exista o legătură specială. De fapt, chiar există, dar am descoperit acest lucru mai târziu.
După „tinereţea” de Cabernet Sauvingnon, urmează o vie veterană de Merlot, veche de 40 de ani, dar care încă este pe rod. Fulea îmi explică faptul că, în mod normal, după 20 de ani, viile se înlocuiesc, pentru că nu mai dau randament, însă „vinurile premium se obţin din vii vechi”. Aşa că via de Merlot va rămâne în continuare, chit că este de o vârstă cu mine.
După aceea vizităm „puii” de doi ani, care vor face primii struguri la anul. Chardonnay pe nume, via pitică acum este atent îngrijită pentru a creşte mare. Vizita în podgorie se încheie la baza tractoriştilor, unde Paul Fulea stabileşte ultimele detalii despre ce vor face utilajele duminică dis de dimineaţă.
Via, un copil răsfăţat la Histria
În viile Cramei Histria strugurii se culeg manual, se sortează tot manual şi se storc în teascul manual. La vinuri, calitatea este mai importantă decât cantitatea şi de acest lucru este perfect conştient Paul Fulea. Îl întreb câte ore stă în fiecare zi în vie. Răspunde că nu cât ar trebui. „Via este ca un copil. Cu cât petreci mai mult timp cu ea, cu cât vorbeşti mai mult cu ea, cu atât îţi dă mai mult. Un viticultor consacrat se cunoaşte după modul în care vorbeşte cu via”, explică Paul Fulea.
De la baia în canal, la reconversia a 130 de hectare de vie
Părinţii lui Paul Fulea au venit în 1979 la Constanţa, pentru a lucra la fosta cooperativă agricolă care administra viile înainte de 1989, la Cogealac. De la tatăl său, Neculai Fulea, inginer viticultor, a prins pasiunea viilor. „Am copilărit în fermă. Copilăria mea a însemnat joaca pe tractor şi scăldatul în canalul de irigaţii, povesteşte Paul. A preluat afacerea în 2013 de la tatăl său, cu un plan ambiţios de reconversie a viiilor. „În 2013, aveam 140 de hectare de vie Merlot veche de 40 de ani şi 40 de hectare pe care cultivam struguri de masă, vie veche tot de 40 de ani. În 2014 am demarat patru planuri de reconversie a viilor. Acum avem 130 de hectare de vii noi”, a precizat Paul Fulea. În cifre, Crama Histria a crescut de la active de două milioane de lei în 2013, la 6 milioane de lei în 2016, cu o ţintă de nouă milioane de lei în anul următor. Pe lângă aceste cifre, rămâne însă pasiunea pentru vie.
În apropiere de Crama Histria, la intrare în Cogealac, se ridică o nouă benzinărie. Staţiile de carburant sunt rare în zonă şi oamenii vor putea alimenta la ieşirea din comună, mai puţin Paul Fulea. „Am un rezervor de carburant pentru tractoare. Mai bine să stau liniştit”, spune, pe final Paul Fulea, cu gândul tot la vie.
Eheeei…ce vremuri, la subsol la Observator!!! ?