Fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu vorbeşte, într-un interviu acordat ziarului Constanţa noastră, despre situaţia fără ieşire din punct de vedere politic pentru UNPR şi Gabriel Oprea, despre decuplarea de la sistem a generalului, dar şi despre Albă ca Zăpada, ca segment electoral din ce în ce mai semnificativ în România. Este vorba despre acel electorat care duce o luptă anti-sistem, o luptă împotriva actualului aranjament cu două partide mari, împotriva practicilor corupte și abuzive, împotriva politizării administrației și lipsei de transparență. Totodată, Lăzăroiu spune de ce nu-şi doreşte realmente PNL Constanţa mandatul de primar.

Promotii tablouri pecanvas.ro

 

Reporter: Ne aflăm într-un moment în care, teoretic, Opoziţia din România ar putea capitaliza politic o serie de greşeli pe care atât PSD, cât şi UNPR, adică Victor Ponta şi Gabriel Oprea, le-au făcut la guvernare. Reacţiile Opoziţiei constau însă în diverse comentarii diluate, postate pe reţele de socializare. De ce această incapacitate a de a capitaliza sincopele actualei guvernări?

Sebastian Lăzăroiu: În primul rând, Opoziția e foarte divizată azi și de aici o mare confuzie. Sunt multe conjuncturi în care nici nu mai înțelegi cine e Opoziția și cine e Puterea. Dragnea a criticat și el guvernul, deci s-ar crede că și PSD e în Opoziție. PNL a criticat PSD, dar, până deunăzi, era în relații amicale cu UNPR. Tot liberalii îl iau la țintă pe Ponta, dar, la un moment dat, îi făceau ochi dulci lui Dragnea. Pe urmă avem partidele mici, anti-sistem, care atacă tot ce mișcă, e vorba de MP, M10 sau USB [Uniunea Salvaţi Bucureştiul]. Cine ce să mai înțeleagă din toate astea? PNL, cel mai mare partid de opoziție, are și el probleme în interior. Fuziunea abia acum atinge punctul culminant, cu stabilirea candidaturilor, de unde frecușuri între oamenii lui Blaga și oamenii lui Gorghiu. Pe scurt, sunt multe aranjamente pe sub masă, care se văd de la o poștă în rândul spectatorilor. Și spectatorii huiduiesc, ca la orice blat vizibil.

 

R: Cazul Oprea e cel mai fierbinte subiect. Cel mai fierbinte şi, poate, cel mai cenzurat. Credeţi că societatea civilă, presa mainstream (atâta câtă mai este) şi jurnaliştii independenţi care au tratat subiectul pot determina nu doar demisia, ci căderea lui Gabriel Oprea, în urma morţii poliţistului de 28 de ani?

S.L.: Nu cred că pot face ei asta decât indirect. I-au generat o mare vulnerabilitate lui Oprea, dar el e un pion util pe tabla de șah. El ține în cușcă 60 de fiare sălbatice, care, dacă mâine ar scăpa, Codul Penal în forma actuală ar fi istorie. Tentative au mai fost, dar cineva a reușit să izoleze acest grup parlamentar, ei înșiși cu multe dosare, pentru a sparge solidaritatea anti-justiție. Pe de altă parte, Oprea și UNPR sunt acum, din punct de vedere politic, într-o situație fără ieșire. Singura lor variantă e dizolvarea într-o fuziune sau alianță cu PSD. Oricât de util ar fi fost acest grup, el va fi greu de menținut în forma actuală. Iohannis a dat un semnal care îi va fi fatal lui Oprea, când a declarat că l-a sfătuit să demisioneze. Practic, l-a decuplat de la sistem. Actualul vicepremier poate să nu facă pasul înapoi, dar putere reală nu va mai avea. Ceea ce înseamnă că sistemul a constatat că sunt beneficii mai mici decât pierderi prin menținerea UNPR.

 

R.: În aceeaşi ordine de idei, credeţi că vocile societăţii civile pot influenţa în vreun fel sau chiar schimba ceva în România actuală, de după prezidenţiale? Pot face ele ceea ce nu (mai) fac partidele politice?

S.L.: Cred că da. Sunt sigur că vom avea surprize la parlamentarele de anul viitor. Dacă votul prin corespondență va intra în vigoare, vom avea o distribuție foarte neobișnuită. Votul prin corespondență va favoriza vocile anti-sistem. Oricum societatea e ca o oală sub presiune. Partidele mari, figurile vechi din politică fac eforturi uriașe să se mențină. E de mirare că au reușit până acum. În final, Facebook va reuși să demoleze aceste rămășite. Poate chiar la alegerile de anul viitor. După cum vedeți, surprize apar de prin 2004 încoace. Din ce în ce mai mari. Partidele spun tot timpul – „ok, am înțeles mesajul alegătorilor”, mai cedează puțin, dar continuă vechile practici. Presiunea se menține și, gradual, vom ajunge în situația în care vechea ordinea va fi complet dinamitată.

 

R: Pentru că am menţionat partidele politice, cât timp consideraţi că vor mai funcţiona partidele de tip balama? UNPR-ul asta este, iar pentru PMP se pare că acest statut devine un obiectiv.

S.L.: UNPR a fost un partid balama, niciodată validat prin vot. Eu cred că la alegerile din 2016 ar putea exista un partid sau o coaliție de partide care să arbitreze jocul politic. Va fi ceva în genul USD 1996 din punct de vedere electoral. Cu 12-14% în alegeri, într-un sistem ca al nostru, cu două partide mari, faci jocurile.  În guvernarea CDR 1997-2000, PD-ul lui Roman, Severin, Băsescu, Duvăz, Sassu, Berceanu a făcut jocurile, nu PNŢCD sau PNL. Spre deosebire de perioada aceea, acum cred că ar putea fi un partid sau coaliție anti-sistem (PD era o bucățică din FSN, oameni din sistem care-și doreau modernizarea, dar care aveau aceleași practici ca și FDSN). PMP nu va reuși singur să ia 12-14%. Nici M10, nici USB. UNPR nu va candida separat. ALDE nu cred ca va trece pragul parlamentar, iar UDMR ar putea intra cu prag alternativ, deci mult mai puțini parlamentari. O coaliție anti-sistem poate face asta. Există suficient electorat pentru așa ceva. Orgoliile liderilor sunt însă nemăsurate. Și nu doar orgoliile, ci și interesele individuale, care n-au mare legătură cu binele public.

 

R: Care credeţi că este viitorul PMP? Vorbim, totuşi, despre un partid care nu are cadre, nu are oameni cu notorietate.

S.L.: Va lua 7-8 % pe formula actuală. Dar cu 7-8 % nu contezi. Să explic. Dacă PMP ia 7-8% , să zicem că asta, prin redistribuire, ar însemna 9% în Parlament. UDMR+minorități au 9% în Parlament, asta e fix. Deci, PSD și PNL vor avea 82% în totalul senatorilor și deputaților. Dacă am presupune că va fi un echilibru între ele, adică fiecare și-ar adjudeca 41%, atunci oricare poate guverna cu UDMR+minorități și mai fură trei parlamentari de la PMP, să zicem, ceea ce nu e greu. Deci, cu 7-8% niciun partid mare nu discută cu tine, ci preferă să-ți fure câțiva parlamentari. Cu 14% în alegeri, se schimbă ecuația. Asta înseamnă cam 16% în Parlament, deci PSD și PNL vor avea împreună 75%, adică, să zicem, 37% fiecare. 37+9=46. CU 46% mai ai nevoie de aproximativ 25 de parlamentari ca să faci majoritate. Pe ăștia nu-i poți fura. Trebuie să negociezi direct cu partidul care a luat 14% și să-l aduci la guvernare. Mai rău, fără partidul respectiv nu poți face guvernul. Adică, va trebui să le dai posturi „grase” în cabinet ca să îi convingi să meargă cu tine. Repet, USD 1996, ăsta e exemplul.

 

R.: Mai credeţi într-un partid gen Albă ca Zăpada în România actuală?

S.L.: Albă-ca-Zăpada nu e un partid, e un segment electoral din ce în ce mai important în România. El s-a manifestat în câteva situații vizibile: protestele pro-Arafat, protestele împotriva Roșia Montana, votul de la capitală în 2012 pentru Nicușor Dan, turul al doilea al prezidențialelor din 2014, protestele împotriva lui Oprea. E vorba de un electorat anti-sistem, împotriva actualului aranjament cu două partide mari, împotriva practicilor corupte și abuzive, împotriva politizării administrației și lipsei de transparență. Nu există încă vehiculul care să-l mobilizeze. Poate anul viitor.

 

R.: Ce aşteptări mai aveţi de la tinerii din politică? În ce fel se diferenţiază ei de seniori, atâta vreme cât, se pare, merg pe drumurile trasate de foşti securişti vopsiţi, foşti comunişti nedeclaraţi?

S.L.: Încă așteptări mari, cu condiția să nu mai fi fost implicați în politică sau să fi fost implicați în roluri marginale. Cei ca Ponta, Șova, dar avem exemple și din alte partide, au fost de la început pregătiți de tăticii lor să ducă mai departe flamura politicii din tranziție – lipsa de transparență, abuzul, populismul, corupția etc. Sunt mulți oameni tineri în toate partidele, talentați, integri și, mai ales, necontaminați de practicile seniorilor, pentru că n-au făcut parte din cercul „zero”, deci nu au fost pregătiți ca „moștenitori”. Pe ei îi văd generând schimbarea.

 

R.: Constanţa post-Mazăre e mai debusolată decât ar fi normal. PNL ar fi avut, pentru prima dată în 16 ani, ocazia perfectă să dea un candidat imbatabil. Dar nu o face. Din ce motive renunţă liberalii la lupta pentru Primăria Constanţa?

S.L.: Blat.

 

Sursa foto: Facebook

(Citit de 509 ori, 1 afisari astazi)