Imaginile pe care le-am văzut ieri la televizor, din capitala Europei, mi-au adus aminte de un clip făcut pentru UNICEF: un copil occidental vesel şi fără nicio grijă era proiectat, din locul de joacă în care era supravegheat de privirile iubitoare ale părinţilor, în haosul dintr-o zonă oarecare de conflict, în mijlocul bombardamentelor şi ruinelor. Veselia se transforma în groază, obrazul curat şi hăinuţele cochete lăsau locul dârelor de lacrimi pe feţişoara murdară de praf şi zdrenţelor sărăciei, făcându-ne să empatizăm pentru o clipă cu suferinţa civililor prinşi între forţele beligerante.
Ieri ficţiunea a devenit încă o dată realitate, doar că haosul din Orientul Mijlociu a fost transferat în Bruxelles, în mijlocul Europei Occidentale. Câteva luni în urmă, după atentatele din Paris, francezii au decis să-şi trăiască viaţa exact ca înainte de ele, pentru a-i sfida, cumva, pe atacatori. Acum mă întreb câtă vreme vom mai putea mima normalitatea, câtă vreme ne vom putea preface că nu ne este frică, pentru a nu da satisfacţie teroriştilor.
Câtă vreme ne va trebui pentru a accepta realitatea: că, indiferent cât de talentat mimăm bravura, ne îndreptăm spre o islamizare a Europei, în care aceste atentate sunt doar o etapă, iar Uniunea Europeană înarmată doar cu toleranţă este mult prea slabă în faţa atacului radicalilor ISIS, cu din ce în ce mai mulţi adepţi? Nici nu mai contează discuţia despre corectitudinea politică, nediscriminare, drepturile omului şi multiculturalism, iar europenii din Est sunt cei care îşi dau seama de zădărnicia ei. Poate pentru că nici nu am avut timp să ne obişnuim complet cu respectarea drepturilor noastre (mai ales că am convenit, într-un alt articol, că multe dintre ele sunt doar teoretice), aşa că nu avem o problemă atât de mare cu limitarea lor, dacă recompensa este să rămânem în viaţă şi să ne prezervăm lumea pe care o cunoaştem.
Da, putem să acceptăm că Islamul nu are nimic de-a face cu terorismul. Şi e de ajuns să ne gândim la anumite manifestări ale islamului, cum sunt dervişii rotitori adepţi ai lui Mevlana, sau să ne uităm la musulmanii ce trăiesc lângă noi ca să înţelegem că Islamul terorist este o excrescenţă monstruoasă a unei religii, dar este aceea care ne ameninţă existenţele.
În vremea din urmă, m-au tot bântuit nişte gânduri care nu au ce căuta într-o minte setată pentru progres, apărarea interesului public şi critica oricărei abateri de la respectarea regulilor democraţiei. Gânduri demne de o nevastă care are un bărbat alcoolic, dar se bucură că măcar nu o bate şi nu-i bate copiii. Sau de rabinul acela care-l punea pe omul sărac şi nefericit să-şi bage în casă şi oile, şi caprele, apoi îl făcea fericit când îi dădea voie să le dea afară din nou.
Perspectiva de a trăi într-o casă supraaglomerată, în care noi şi copiii noştri să mâncăm şi bătaie (minimum!) ne face să ne preţuim „sărăcia şi nevoile şi neamul”. Ceea ce este de-a dreptul odios. Suntem fericiţi în acest moment, având a ne plânge DOAR de corupţie, de servicii publice proaste, de o clasă politică degradată, de un parlament concentrat pe interesele proprii şi de un preşedinte cu inexplicabile înclinaţii de nabab. Ba nivelul de trai scăzut poate fi revalorizat ca avantaj în faţa invaziei refugiaţilor printre care se pot afla şi terorişti.
Plânsetele copiilor se auzeau ieri, în filmările de la atentatele din metroul bruxelez. Putem să mimăm şi noi indiferenţa dacă ne imaginăm că, într-un viitor nu prea îndepărtat, şi copiii noştri ar putea trăi momente de groază similare celor de ieri, de la Bruxelles?
După ziua de ieri, mie îmi este clar că discursurile despre multiculturalism şi toleranţă sunt din alt film, nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate. Că este nevoie de măsuri radicale, cu toate forţele – armată, poliţie, servicii secrete – împotriva teroriştilor şi celor care îi apără pe terorişti. Da, probabil că anumite drepturi vor fi restrânse, da, asta reprezintă un risc enorm în ce priveşte democraţia, dar despre ce democraţie am mai putea vorbi dacă întreaga Europă s-ar transforma în teatru de război?…
Sursa foto: prosport.ro
Nici un comentariu