Parlamentul – spuma mizeriei din România

Am o problemă de statistică. Este foarte improbabil ca din cei 588 de parlamentari români toţi să fie nişte ticăloşi. Şi, totuşi, este o realitate, trebuie să fie. Dacă unul dintre ei ar fi fost altfel, adică preocupat de binele acestei naţiuni, de binele măcar al celor care l-au votat, acela s-ar fi revoltat ieri, măcar ieri, şi ar fi devenit erou naţional. Q.e.d., e atât de simplu.

Am putea să prezumăm, nu fără argumente, că toată mizeria umană din ţara asta s-a adunat în partidele politice, iar „spuma”, la crème de la crème a acestei mizerii a ajuns în Parlament. Pentru că nu putem accepta că aceşti nemernici sunt reprezentativi pentru naţiunea română, ci doar că ei sunt cei pe care ni s-a îngăduit să-i votăm ca reprezentanţi ai noştri în legislativ. Cum? Prin acele legi care nu permiteau înfiinţarea de partide decât cu un număr fabulos de membri, iar acum nu permit candidaturile decât cu un număr enorm de semnături.

Cică Alina Gorghiu a zis ieri că „atât i-a dus capul” pe parlamentarii liberali care şi-au votat să aibă voie să-şi angajeze rudele pe bani publici. Nu vreau să schimb vorba, dar pe ea, pe A.G., cât a dus-o capul ca să se gândească măcar la o alianţă PNL – UNPR?!

Cică Liviu Dragnea a spus că a fost „un demers nefericit” al parlamentarilor PSD care au votat ca la ei „să nu se pună” conflictul de interese, că sunt mai cu moţ. Aşa, şi? A fost un demers nefericit, ce facem cu el? Mergem mai departe aşa, că până la urmă vorbele nu se pun, doar voturile…

Repet ce am mai scris, se dă o luptă subterană între politicieni şi populaţia acestei ţări (zic populaţie pentru că am îndoieli că mai suntem un popor, cred că sunt necesare nişte clarificări, nişte asumări în direcţia asta). Lupta asta a ieşit la suprafaţă după Colectiv, s-a soldat cu plecarea guvernului Ponta şi înscăunarea guvernului tehnocrat, apoi a intrat din nou în subteran. De luni de zile, politicienii se chinuiesc să ne demonstreze, pe toate canalele, că guvernul Cioloş nu face nimic. Cu tupeu de infractori, îi pun în cârcă toate nerealizările şi eşecurile guvernelor politice anterioare. De ce? Tocmai pentru că face prea multe şi există riscul de a distruge SISTEMUL care funcţionează pentru satisfacerea intereselor de grup şi particulare, ignorând de zeci de ani interesul public.

Abia ieri, după ce au încasat eroic, pe tăcute, tot felul de lovituri perverse, trei miniştri ai guvernului Cioloş au ieşit la contraatac. Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, i-a arătat cu cifre lui Ponta că minte cu neruşinare şi i-a enumerat dificultăţile pe care le are în accesarea finanţărilor din cauza guvernării anterioare iresponsabile.

Dragoş Pîslaru, ministrul Muncii, a condamnat public adoptarea din nou a legii pensiilor speciale pentru aleşii locali, arătând că noi, contribuabilii, vom plăti în plus pentru ca aceste pensii să fie susţinute. În faţa acestei legi şi a altor proiecte populiste care sunt pregătite ca mită electorală, ministrul a avertizat că bugetul va „crăpa”, ceea ce va afecta nivelul de trai în toată România.

Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a deplâns votul pentru dezincriminarea conflictului de interese al parlamentarilor: „Am fost nu de mult somată să spun ce înţeleg prin restauraţie. Exact asta. Mai înţeleg, parafrazând, o tiranie parlamentară. În anticiparea întrebărilor, răspund: Cred în parlamentarism, în cel responsabil, în slujba cetăţii”.

A mai scris Cristian Ghinea ceva dătător de speranţă, ceva care mă face să cred că nu vor aştepta ca nişte miei atacul lupilor înfometaţi care-i pândesc: „Acest Guvern, din care fac parte, a greșit fiind prea elegant până acum. Nu am sărit la atacuri, n-am guvernat la televiziune. Am muncit tăcuți la repararea politicilor lăsate de politicieni ca dumneavoastră. A venit vremea să vorbim. Vom mai vorbi. Și nu în șoaptă”.

Aceşti oameni merită susţinuţi în stradă, ei altă susţinere neavând. Politicienii care ne spun, unii pe şleau, alţii, prin fapte, prin voturi care le bagă bani în buzunare, că avem de ales între lupta anticorupţie şi o pâine mai bună trebuie să vadă că nu suntem chiar puţini noi, ăştia care nu am votat la locale condamnaţi penal şi nu o vom face nici la alegerile parlamentare.

Ultimele abuzuri ale legislativului: re-adoptarea legii pensiilor speciale pentru aleșii locali după ce fusese declarată neconstituțională; exonerarea de răspundere penală a parlamentarilor care și-au angajat rudele; respingerea solicitării DNA de începere a urmăririi penale împotriva fostului ministru de Externe Titus Corlățean în dosarul votului din diaspora; menținerea în funcții publice a penalilor condamnați definitiv, dar cu suspendare; imunități pentru notari; blocarea hotărârilor guvernului pe perioada vacanţei parlamentare, în domenii cruciale ca justiţia, cultura şi patrimoniul protocolului de stat.

Poate o să fie prea cald astăzi, la ora 18, şi nu se vor aduna aşa de mulţi constănţeni în faţa prefecturii, aşa de mulţi bucureşteni la Fântâni, dar până la toamnă mai este, iar curentul de opinie generat de această nouă tentativă de lovitură de stat s-ar putea întări cu fiecare zi ce trece. Altă şansă probabil nu vom mai avea.