De fiecare dată când se întâmplă să prind vreun moment la TV, iar „protagonistul” serii să fie Rareş Bogdan, mă apucă un infinit sentiment de milă pentru presa din România. Mi-aduc aminte de toţi „maeştrii” din mass media postdecembristă, de aşa-numiţii jurnalişti acoperiţi, care, după ce au recunoscut în direct că au avut o „coabitare” cu serviciile, se întorc, la doar câteva luni, ca nişte fii rătăciţi, în presă. Să facă presă. De necrezut. Într-o lume normală, într-o societate sănătoasă, bazată pe principii solide, numele lor n-ar trebui să mai revină vreodată în spaţiul public. Cel puţin, nu ca nume de ziarişti.
De fiecare dacă când mi se întâmplă să îl urmăresc pe Rareş Bogdan şi pe alţii asemenea lui – din fericire, asta se întâmplă rarissim – realizez Oameni scoşi peste noapte din anonimat, apropiaţi de cele mai influente personaje politice şi de cei mai bogaţi oameni din România şi care au ceva din alura interlopilor. Sunt cei care deprofesionalizează breasla. Băieţaşii şmecheri, fără multă şcoală, fără prea multă fibră morală, fără convingeri şi care, poate cel mai important, ştiu să încaseze orice, de la oricine, ştiu să negocieze totul. în ce hal a putut să decadă presa din România în ultimii ani. Că dezbaterile nu mai sunt dezbateri ci, eventual, discuţii de budoar, de mahala, la care iau parte cei mai puternici, cei mai influenţi oameni ai zilei, oameni care lasă impresia că-şi pot permite orice, inclusiv un limbaj „suburban” şi o discuţie aproape colocvială cu ziaristul/ziariştii din platou. Dar e vina acestora din urmă. O dată pentru că permit astfel de devieri nocive şi, apoi, pentru că ei înşişi pun umărul la coborârea nivelului dezbaterii, până acolo unde nu mai există punct de întoarcere. Pentru că nu le mai pasă de destinatar. De interesul public. De valoarea informaţiei şi, mai ales, de lipsa de valoare. Cu toate astea, îşi arogă dreptul de a informa şi de arunca în spaţiul public opinii.
Acum cinci ani scriam un text pe care-l numeam, într-o naivitate care azi e, cel mai probabil, condamnabilă, „Jurnalismului, cu drag”. În mod cert, la momentul actual nu mai pot scrie aşa despre meseria asta (în pofida faptului că-mi place la fel de mult) din cauza celor care au ajuns să o „populeze”. Oameni scoşi peste noapte din anonimat, apropiaţi de cele mai influente personaje politice şi de cei mai bogaţi oameni din România şi care au ceva din alura interlopilor. Sunt cei care deprofesionalizează breasla. Băieţaşii şmecheri, fără multă şcoală, fără prea multă fibră morală, fără convingeri şi care, poate cel mai important, ştiu să încaseze orice, de la oricine, ştiu să negocieze totul. Până şi meseria pe care o practică.
Despre ce modele mai vorbim azi? La ce maeştri ne mai „închinăm”? Presa asta din ce în ce mai sărăcită de jurnalişti profesionişti (abuzurile în cazul lui Ionel Stoica şi al Sorinei Matei sunt elocvente) pare să se piardă pe sine. Să se dilueze.
Mi-a spus, zilele trecute, o prietenă: „no offence, dar mulţi dintre ziarişti sunt proşti, needucaţi”. N-am putut, de această dată, s-o contrazic. Pentru că presa momentului îmi lasă impresia că este făcută cadou unor rareşi bogdani. Ce ruşine, Doamne…
Pãi bine mãi Aduța, ai stat ani de zile și ai înghițit ordine și articole comandate la Ziua de Constanța și acum vii și condamni presa? Ipocrit, domnișoarã, ipocrit!
Paule, în primul rând, nu-i frumos, în al doilea rând, nu mă aşteptam de la tine… Oare e bine sau e rău că nu mă aşteptam?
Să o acuzi pe Ada de ipocrizie, când ea a plecat de la Ziua de Constanţa şi nici nu a făcut compromisurile pe care foarte mulţi ziarişti le-au făcut… mi se pare meschin din partea ta.
Observ că nu te referi la ce a scris ea acolo, ci doar execuţi un atac la persoană. Urât, Paule, urât. Şi o mai chemi şi Aduţa, ca şi cum ai îndrăgi-o… Asta ipocrizie, nu crezi?
E, nu le-a fãcut. Ba le-a facut, ani de zile. Si le face si în continuare, manipulatã de tine.
Eu te rog să dai un exemplu, unul singur, pentru că jurnaliştii adevăraţi, cum te pretinzi şi tu, nu fac afirmaţii nefondate…
Nu tu, Paule, ne felicitai acum câteva zile şi ne spuneai că ne citeşti? Asemenea schimbare de atitudine mi se pare inexplicabilă. Te-a pus cineva? Ai fi vrut să scrii şi tu aici şi aşteptai o invitaţie care n-a mai venit? Nu eşti Paul Pârvu, ci doar o persoană care se foloseşte de numele acesta?
Doamna Vasiliu, ceva nu e in regula. Citesc cu placere cele mai multe texte din acest ziar. Nu toate, dar cred ca chiar e altceva. Descopăr insa ca la subsol poti vedea ceea ce presa constănțeana a promovat mai urat : atacuri la persoana. Azi e cineva, maine altcineva. Poimâine veți avea mii de citiri dar va veți confunda cu marele cotidian Replica. Asta va doriți? Domnul de mai sus poate sa aibă opinii sau atacuri, dar cred ca este ciudat sa le citesc pe acest site. Are destule altele .
Am blocat numai comentariile care conţineau insulte şi calomnii, pentru că putem fi traşi noi la răspundere pentru ele. Am vrut să nu blocăm opiniile, câtă vreme promovăm libertatea de exprimare.
Am avut câteva discuţii în mica noastră redacţie şi asta e „politica” pe care am adoptat-o de comun acord.
Aveţi dreptate întrucâtva, poate şi haterii ar trebui blocaţi. O să ne mai gândim.
Dar vă asigur că nu o să vedeţi aici insulte sau reglări de conturi.
Intr-o tara in care valorile sunt intoarse la 180 grade,cele relatate de dv sunt normale.Cat despre clasa stapanitoare a politicienilor,ea perverteste constiinta celor saraci cu duhul prin mijloacele audio-vizuale create de ea sau aservite ei.Dar omul este un animal inzestrat cu ratiune.Nomai cei care nu o au pot fi pervertiti.Din pacate,numarul acestora este mare.