În şcolile româneşti, etichetările continuă să ridice, chiar şi în 2016, bariere între copii. Sunt etichetări în funcţie de vestimentaţie, de situaţia materială, de maşina părinţilor, de telefoanele de ultimă generaţie şi, în general, de tot ce este legat de gadget-uri. Sunt etichetări care jignesc, care dor, care cel mai adesea lasă urme.
Pe adresa redacţiei Constanţa noastră am primit textul unei eleve de clasa a VI-a, de la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Constanţa. Pentru că aşa preferă ea, nu îi vom dezvălui identitatea. În vârstă de doar 12 ani, ea vorbeşte despre etichetările din imediata sa apropiere, anume din clasa sa, dar mai ales despre faptul că a ales, la 11 ani, să treacă dincolo de etichete, să nu-şi judece colegii în funcţie de ele. De fapt, să nu-i judece deloc, ci să-i cunoasă, să-i înţeleagă. Redăm, mai jos, textul elevei constănţene, aşa cum a fost scris de ea.
„Etichetări
Când eram în clasa a V-a, nu cunoşteam pe nimeni şi, când au început să se dea testele iniţiale, auzind notele colegilor mei, mi-am dat seama că trebuie să îmi etichetez colegii după note, ceea ce pentru mine nu era un lucru bun.
Într-o zi de şcoală mi-am zis: „pe lângă note, trebuie să-mi fac şi prieteni”. După ce-am stat de vorbă cu Sorina, una dintre colegele mele, mi-am dat seama că nu trebuie să mă iau după notele pe care celălalt le ia, ci trebuie, mai întâi, să-l descoperi, să vorbeşti cu acesta, să vorbeşti cu el despre lucrurile care vă plac.
Concluzia este că poţi vorbi cu oricine şi prietenia este foarte valoroasă, mai valoroasă decât notele sau aurul, dar este foarte rară, dar trebuie să-ţi dai seama dacă acel prieten este adevărat.
Exemple:
Majoritatea colegilor cred că Sorina este rea şi că o ia razna când o provoci. Nu! Chestia aceasta nu este adevărată. Odată, în clasa a V-a, auzeam zvonuri că Sorina se comportă neobişnuit, aşa că am zis să vorbesc cu ea. Când am vorbit cu ea mi-a vorbit blând, cu răbdare şi am vorbit despre multe lucruri. (Asta se întâmplă în unele cazuri, depinde şi de Sorina, dacă îi place sau nu de omul cu care stă de vorbă).
Inspirată de vorbele spuse în clasă:
- Nu poţi să etichetezi oamenii după îmbrăcămintea acestora.
- Nu poţi să etichetezi oamenii după culoarea pielii.
- Nu poţi să etichetezi oamenii după înfăţişare”.
Nici un comentariu