Ce mi-e Ceauşescu, ce mi-e politichia de azi… Toată tevatura asta cu podul nou de la Agigea: uite podul, nu e podul, uite stabilizatorii de cutremur, nu sunt stabilizatorii de cutremur, uite breteaua nu e breteaua, ne chinuim să terminăm de ani buni un pod pe care alţii l-ar fi făcut în câteva luni.
Festivitatea de astăzi, organizată pentru politicieni, pentru că omul de rând care vine de la Mangalia la Constanţa tot nu are cum să ajungă pe pod în lipsa mult-aşteptatei bretele, îmi aduce aminte de fostul premier Boc care, în 2011, a venit de vreo trei ori să inaugureze autostrada A 2 şi a tras voiniceşte de indicatorii de drum închis (erau mai mari cu un cap decât el), dar tot nu aveai unde să te pişi pe Revenind la oile noastre, stau şi mă întreb: bun, constănţenii care fac naveta tot nu pot beneficia de pod (breteaua care leagă DN-ul de pod nu e construită), atunci ce naiba am inaugurat astăzi?autostradă, pentru că veceurile erau ori lipsă ori inundate.
Ei bine, nici acum nu se circulă ca lumea pe pod: doar camioanele grele au traseu direct şi nu mai chinuiesc astfel vechiul pod, afectat considerabil de miile de tone de marfă tranzitate, dar şi de prostia omenească, dar despre acest aspect cu altă ocazie, să nu spună cârcotaşii că am devenit specialist în poduri.
Revenind la oile noastre, stau şi mă întreb: bun, constănţenii care fac naveta tot nu pot beneficia de pod (breteaua care leagă DN-ul de pod nu e construită), atunci ce naiba am inaugurat astăzi? Aaaa, mi-am amintit, am inaugurat un prefect, Constantin Ion (bine că nu a confundat podurile, aşa cum a făcut Tăriceanu). Şi ne-am lămurit, cum bine a remarcat nea Nicu Moga, care a făcut o deplasare special din capitală pentru că a vrut să vadă cu ochii lui minunea, că într-adevăr s-a terminat podul: „Nu credeam că este adevărat. Am venit special de la Bucureşti să văd dacă este adevărat”.
Pentru cei care nu ştiu, pe scurt, povestea podului: După şase ani de chinuri, abia anul trecut a fost finalizat, în noiembrie. Cum, însă, trăim în România, podul e gata, nu însă şi nişte piese pentru protecţie seismică. Furnizorul sistemului şi-a băgat picioarele în contract, iar partea română a trebuit să caute alt fabricant. Asta a durat aproape un an, adică până astăzi, dar lucrurile tot nu au intrat în normal: acum ne chinuieşte breteaua. Nici nu ştiu pe cine să cred: pe prefect, care spunea că breteaua vieţii va fi gata în două săptămâni, pe primarul din Agigea, Cristian-Maricel Cîrjaliu, care zicea că a pus pariu cu directorul administraţiei portului că totul va dura cel puţin o lună, sau propria-mi intuiţie, care-mi zice că va dura chiar mai mult decât atât.
Nici un comentariu