Duminică, 4 decembrie, se împlinesc şapte ani de când a murit Marin Mincu, la vârsta de 65 de ani, după o comă profundă, în urma unui atac vascular cerebral survenit în timpul unei emisiuni live la TVR Cultural. Gestul profesoarei Marina Cap-Bun de a organiza la Universitatea „Ovidius” din Constanţa (UOC) o conferinţă ştiinţifică[i] în memoria lui a fost cea mai potrivită pomenire pentru un om care şi-a închinat viaţa culturii, literaturii române şi vieţii universitare din oraşul Constanţa.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Nu am vorbit acolo în plus faţă de lucrarea pe care o pregătisem, pentru că deja eram emoţionată, cu lacrimile în gât, după cuvintele spuse de alţi studenţi şi colegi ai magistrului meu. Şi pentru că lucrurile importante le ştiu exprima mult mai bine în scris, asta fiindu-mi meseria.

În primul rând, mă bucur să constat ridicarea embargoului pe care numele Marin Mincu l-a suferit, înainte şi după

Preşedintele Senatului UOC, prof. Ion Botescu

moartea omului, în universitatea botezată de el cu numele poetului latin şi ctitorită concret, atât prin intervenţia salutară pentru înfiinţarea ei scriptică, prin obţinerea terenului pentru campus şi a finanţării clădirii, cât şi prin atenţia şi implicarea în proiectarea şi construcţia primului edificiu. Cei prezenţi la conferinţă au recunoscut public aceste fapte, aducând o meritată reparaţie morală primului decan al Facultăţii de Litere.

Câţiva ani în urmă ar fi fost de neconceput desfăşurarea unei conferinţe care să aibă în titulatură numele Marin Mincu, fie el şi precedat de sintagma „in memoriam”. Pentru că intransigenţa, lipsa de diplomaţie, funcţia constitutivă de a spune lucrurilor pe nume, manierele abrupte ale acestui personaj imens au stârnit uri de aceleaşi dimensiuni, uri ce au supravieţuit existenţei fizice a omului Mincu. Probabil că el ar fi (este) încântat să constate că amintirea sa a marcat atât de pregnant, chiar şi negativ, oamenii pe care de multe ori i-a călcat în picioare, la figurat vorbind.

În acest sfârşit de noiembrie a avut însă prilejul să vadă, de acolo de unde ne priveşte, şi reversul monedei, urma adâncă lăsată în minţile şi sufletele discipolilor săi, care au făcut tot ce au putut ca să îi onoreze şi să îi continue gestul cultural întemeietor.

Lăcrămioara Berechet, Alina Buzatu, Virgil Breabăn

Am folosit adjectivul „imens” referindu-mă la profesorul Marin Mincu, şi poate părea exagerat celor ce nu au auzit de el. Şi mulţi nu au auzit pentru că atitudinea descrisă mai sus l-a caracterizat nu doar pe plan local, ci şi la nivel naţional, criticul neavând nicio reţinere în a se lua de piept cu oricine, chiar şi cu aproape-miticul Nicolae Manolescu, despre care spunea, cu autoritate şi cu dreptate, că nu are organ pentru poezie. Nu convenea criticilor impresionişti ai literaturii române vocea metodică a unui specialist ca M.M., conectat la toate noutăţile teoretice ale Occidentului, de aceea ea a fost ocultată prin toate mijloacele de mulţi dintre confraţii săi, robi ai orgoliilor mărunte. Nu conveneau nici scriitorilor, obişnuiţi cu cronici laudative, sentinţele necruţătoare ale lui Mincu, aşa că preferau să-l denigreze sau să-l minimalizeze pe „judecător”.

Pentru justificarea adjectivului folosit mai sus stau dovadă, însă, opera poetică, critică, publicistică şi romanele lui Marin Mincu – peste 40 de volume şi nenumărate articole, în limba română şi în limba italiană, precum şi premiile câştigate, dintre care Premiul Herder, Premiul internaţional „Eugenio Montale” şi Premiul naţional pentru roman în Italia sunt cele mai prestigioase. Celor ce încă se îndoiesc, le-aş mai recomanda să citească rândurile scrise de Umberto Eco despre opera lui Marin Mincu.

Printre aceia care şi-au adus aminte cu drag şi/sau cu respect de Marin Mincu, s-au aflat preşedintele Senatului

Proba de teatru

UOC, prof. univ. Ion Botescu, decanul Facultăţii de Litere, prof. univ. Cristina Tamaş, fostul prorector al UOC, prof. univ. Virgil Breabăn, directoarea Bibliotecii Judeţene I.N. Roman, dr. Corina Apostoleanu, şi foşti studenţi şi doctoranzi ai profesorului, conf. univ. Alina Buzatu, prof. univ. Marina Cap-Bun, conf. univ. Lăcrămioara Berechet, lect. univ. Dorin Popescu, dr. Anastasia Dumitru, dr. Nicoleta Rotaru-Terteleac, prof. Florin Anastasiu, dr. Mircea Ţuglea, sussemnata şi alţii.

La conferinţă a asistat, din partea familiei, nepoata scriitorului, regretabilă fiind absenţa, din motive de sănătate, a scriitoarei Ştefania Mincu, soţia profesorului, care a transmis însă mulţumirile sale tuturor celor prezenţi.

Un moment ce i-ar fi plăcut lui Marin Mincu a fost spectacolul de poezie intitulat Proba de teatru, interpretat de studenţii de la Facultatea de Arte şi regizat de actriţa Dana Enache. Muzică, mişcare scenică, balet, dar, mai ales, versurile lui Marin Mincu, emoţionante cu precădere pentru cei care l-au cunoscut, prin felul în care poetul se livrează în poezie pe sine, cu toate obsesiile sale existenţiale, culturale şi scripturale.

 

[i] „Studiile româneşti în context inter- şi transdisciplinar. In memoriam Marin Mincu”, amănunte la http://constantanoastra.ro/conferinta-internationala-memoriam-marin-mincu-la-universitatea-ovidius/

 

Foto: UOC

(Citit de 414 ori, 1 afisari astazi)