Pentru că tot suntem în pragul campaniei electorale şi o să asistăm cu toţii la un nou val de minciuni şi promisiuni deşarte din partea politicienilor, o să vă explic eu ce şi cum cu independenţa energetică. Una din temele preferate de campanie pentru toate partidele, temă foarte serioasă pentru România, dar din păcate doar o pisică pe care guvernanţii şi-o pasează atunci când cineva trebuie tras la răspundere. O pisică ce încearcă disperată să se agaţe, dar alunecă întruna pe burlan în jos. Să v-o spun pe şleau, NU avem independenţă energetică şi nici NU o să avem. De ce? Au avut grijă ei, Iliescu, Năstase, Băsescu şi alţii, să o lichideze.
Dincolo de strategii, calcule şi grafice, pentru omul simplu independenţa energetică sună cam aşa: ai cămara plină, nu depinzi de nimeni. Nu ai cămara plină, eşti la mâna celor care au. Şi cel mai proaspăt în memorie îmi este fostul preşedinte Traian Băsescu, care spunea că independenţa energetică este cea mai mare miză pentru România. Aveţi dreptate, domnule Preşedinte, atunci când tranşaţi problema din punct de vedere al exploatării gazelor de şist, dar dacă mă gândesc cum aţi luat partea evreilor – canadieni care trebuiau să redeschidă Roşia Montană, principala noastră rezervă auriferă, nu mai aveţi dreptate. E drept nu e energie, e aur, o resursă importantă care contează de vreo 2.000 de ani încoace.
Înainte de privatizarea Petrom, România îşi asigura cam 60% din necesarul de petrol din pământul patriei, de aici cu avantajele de rigoare: preţurile la benzină şi gaze nu depindeau aşa de mult de pieţele externe. După ce şi-a pus Năstase semnătura pe contractul cu OMV, s-a ales praful de independenţa rezervoarelor auto ale românilor. Nici Ponta nu s-a lăsat mai prejos atunci când a băgat sula în coaste investitorilor în energie regenerabilă. Volumul subvenţiilor prin schema certificatelor verzi e discutabil, recunosc, poate patronilor de eoliene li s-a dat prea mult, însă tu, ca stat, nu poţi să te întorci ca curva la Ploieşti şi să zici: băi, de mâine vă dau doar jumătate din certificatele verzi. Deja eolienele produc cât cele două reactoare nucleare care funcţionează la Cernavodă, însă Transelectrica se poartă ca un cerşetor la intersecţie şi aşteaptă bani în loc să modernizeze de urgenţă reţeaua energetică a Dobrogei pentru a putea exporta energie.
Ar mai fi şi cele două reactoare în comă de la Cernavodă, unităţile 3 şi 4 care, dacă ar fi finalizate, ar putea conta pe planşa de şah a energiilor europene. Plus un cablu submarin cu Turcia, pe unde s-ar putea exporta energie spre Asia. Acesta din urmă e un proiect pe care ar fi trebuit să îl suporte SNN Nuclearelectrica, însă acţionarii privaţi ai reactoarelor nucleare s-au opus.
Dar poate că ar fi prea mult pentru noi, poporul condus de guvernanţi incapabili să găsească soluţii pentru o Românie care stă în bătaia vântului în faţa unui Putin dur şi cu o mână pe robinetul de gaz, să nu mai depindem de alţii. Bă, americanilor, când aţi venit la Deveselu şi Kogălniceanu, de ce nu aţi adus şi o găleată de petrol cu voi?
Nici un comentariu