Grigore Comănescu, milionarul adus la limita răbdării de statul român

Nu este singurul român care se luptă cu instituţiile statului. Nu este singurul care îşi vede afacerile

foto: Ziua de Constanţa

puse în pericol de hotărâri stranii ale justiţiei sau de decizii aberante ale autorităţilor locale. Dar Grigore Comănescu, patronul SOMACO, este unul care are puterea (financiară) şi ambiţia să meargă până în pânzele albe cu dreptatea în mână. De ceva vreme, face plângeri la DNA, peste care spune că s-a aşternut praful. Acum două săptămâni, a protestat pe scena pe care era premiat, la Topul firmelor din Constanţa, dându-i peste nas prefectului, pe care îl acuza că sprijină distrugerea firmelor româneşti. Ieri, angajaţii săi au ieşit în stradă, în faţa prefecturii, cu pancarte şi cu utilaje grele. Astăzi va depune un protest la ambasada SUA, în care va arăta că în România nu este respectat dreptul la proprietate şi dreptul la muncă. Apoi va înainta acelaşi protest la forurile Uniunii Europene. Iar peste 15 – 20 de zile, dacă nu vor fi luate măsuri pentru rezolvarea situaţiei, „îl voi anunţa pe preşedintele ţării şi organele competente că vreau să predau firmele mele pentru naţionalizare”.

„Grigore Comănescu este un tip mai special de afacerist, unul care nu vrea să dea şpagă”, îmi spunea un alt businessman din Constanţa în seara în care mai sus numitul, având în mână cele patru diplome primite de la Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură, a luat microfonul şi a declarat că i le „dedică” prefectului Constantin Ion pentru felul în care pune umărul la distrugerea afacerilor româneşti. Am tras concluzia că, mai ales la Constanţa, a nu da şpagă este cel mai mare păcat, pentru care nu scapi nepedepsit.

Am stat atunci de vorbă cu el şi mi-a înmânat două documente, relatări ale celor două cazuri în care se consideră nedreptăţit de autorităţi şi de justiţie.

Pe scurt, Grigore Comănescu, prin firmele sale Somaco Construct, Comprest Util şi Asfalt Dobrogea, este unul dintre principalii producători de materiale de construcţii din Constanţa şi furnizor de materie primă, prin carierele de piatră pe care le exploatează. Pentru a-i ilustra capacitatea de producţie, e suficient să spunem că firmele sale au realizat cea mai mare parte din digurile de larg şi aproape toate lucrările de la baza militară NATO de la Kogălniceanu, fiind chiar atestate de NATO în urma colaborării excelente începute în 2003.

Cariera de 20 de milioane de euro – miză a unei retrocedări dubioase

Una dintre carierele de piatră se află la Sibioara, sat ce aparţine de comuna Lumina. În 2008, o decizie a Tribunalului Constanţa dispunea retrocedarea către moştenitorii unui fost proprietar a 20 de hectare de teren, exact pe amplasamentul acestei exploataţii miniere, în condiţiile în care mai multe legi exclud de la restituirea în natură terenurile ce fac obiectul unor exploatări miniere în activitate. Astfel, printr-o hotărâre judecătorească ce contravine legilor, Somaco s-a văzut în pericol să piardă o carieră cu o valoare actualizată de 20 milioane de euro. Între 2008 şi 2015, autorităţile locale au făcut mai multe încercări de negociere cu cei care cereau punerea în posesie, reprezentaţi de celebrul avocat Ionel Haşotti, specialist în retrocedări, pentru găsirea unei soluţii de compensare, pe alt amplasament, dar toate propunerile au fost refuzate cu încăpăţânare.

Patru prefecţi au evitat să ia vreo decizie în această privinţă, întrucât chestiunea era atât de sensibilă. În 2011, ţinând cont de lege şi de suprapunerea dintre amplasamentul specificat în hotărârea judecătorească şi amplasamentul carierei de piatră deţinute de un cumpărător de bună credinţă, prefectura (prin Claudiu Palaz) a emis o hotărâre prin care a invalidat punerea în posesie cu ignorarea dispoziţiilor legale. În 2013, tot prefectura (prin Eugen Bola) a revocat decizia precedentă, dând dreptate moştenitorilor, şi a făcut presiuni asupra Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate Lumina să execute punerea în posesie conform deciziei judecătoreşti.

Mai mult decât atât, între timp, cei ameninţaţi să-şi piardă o proprietate valoroasă au făcut cercetări în arhive, descoperind înscrisuri din care reiese că proprietarul iniţial al terenului îl înstrăinase pe vremuri pentru a-şi plăti nişte datorii, aşa că moştenitorii nu ar fi trebuit despăgubiţi de instanţă. Cererea de revizuire a dosarului a fost, însă, respinsă, pe motiv că actele provin din Arhivele Naţionale şi ar fi putut fi aduse în faţa instanţei la momentul judecării fondului (!!!). Astfel, decizia, deşi îndoielnică, nu mai poate fi contestată, intrând sub autoritatea lucrului judecat.

Mai mult, a fost descoperit un act care arată că, din cele 20 de hectare moştenire, 5 hectare au fost retrocedate anterior, unui alt moştenitor, ceea ce ar însemna că pretenţia la întreaga suprafaţă a fost, de la bun început, exagerată.

Prefectul judeţului Constanţa, Constantin Ion, mi-a declarat că, deşi cu părere de rău, pentru că apreciază capitalul românesc şi eforturile oamenilor de afaceri români în contextul unei legislaţii problematice, va trebui să rezolve această situaţie în sensul aplicării hotărârii judecătoreşti, deoarece este constrâns de o altă decizie de instanţă, care obligă comisia locală şi comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate să plătească în solidar câte 100 de lei pe zi, până la punerea în posesie.

S-a plâns şi el că, de la bun început, retrocedările au fost făcute fără nici un control, ajungându-se la situaţii în care pretenţiile şi deciziile de retrocedări depăşesc cu mult suprafeţele de teren ale unităţilor administrativ teritoriale, pentru simplul fapt că au fost deschise procese, în paralel, de mai mulţi moştenitori pentru aceleaşi terenuri, şi au avut câştig de cauză toţi.

Prefectul mi-a mai declarat că, pentru situaţia de faţă, a cerut un punct de vedere scris de la Autoritatea

„nu există punct de vedere scris de la ANRP”

Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), care ar fi fost în sensul respectării hotărârii judecătoreşti, dar nu mi-a trimis niciun document să-i susţină spusele. Dimpotrivă, pe scan-ul unuia dintre actele trimise prin email cineva a notat: „nu există punct de vedere scris de la ANRP”.

Ieri, în discuţia pe care a avut-o cu Grigore Comănescu în timpul mitingului, prefectul i-ar fi spus acestuia că va sesiza şi el DNA în privinţa retrocedării carierei de la Sibioara.

Avocatul Ionel Hașotti a declarat pentru ziarul Telegraf că instanțele au dat 13 hotărâri judecătorești irevocabile, favorabile clienților săi. „Totul a fost legal pe deplin. Comănescu nu a câștigat niciun proces. Pe de altă parte, singurul lucru pe care l-au solicitat clienții mei a fost să încheie un contract de rentă minieră cu proprietarii terenului, așa cum prevede legea minelor. El nu a făcut acest lucru. Deși nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chirie, firma lui Comănescu nu a fost evacuată de pe terenul respectiv, ca să nu mai spun că are de plătit 250.000 de euro clienților mei, lucru pe care nu l-a făcut”, a spus avocatul Ionel Hașotti. Fostul prefect Eugen Bola a spus că doar și-a făcut datoria la momentul respectiv.

Cum să-ţi iei o „amendă” de două milioane de euro pentru o faptă bună

Al doilea caz, care are dimensiuni fantastice, dar absolut normale dacă ne gândim că se petrece în România, priveşte o altă proprietate a lui Comănescu, şi anume Complexul turistic VERONA (opt vile cu câte două etaje) din Năvodari, situat la circa 10 – 15 metri de malul lacului Siutghiol. În 2007, fâşia de la mal era mult mai îngustă, mlăştinoasă, plină de stuf şi nisip mocirlos. Înainte de începerea construcţiei la complexul turistic, a fost obţinută autorizaţia Companiei Naţionale Apele Române, care era administratorul malurilor lacului la vremea aceea, pentru consolidarea şi amenajarea fâşiei respective, pe cheltuiala firmei Somaco Construct. Aprobat şi făcut. Terenul a fost asanat prin adăugarea unui strat de piatră concasată, acoperit cu un strat de pământ vegetal, unul de nisip şi au fost plantate flori. Astfel, suprafaţa a fost lărgită până la 923 metri pătraţi şi a fost cedată de Apele Române către Primăria Năvodari, intrând în domeniul public. Mai târziu, cu acordul Primăriei Năvodari şi al Autorităţii Navale Române, proprietarul complexului Verona a amplasat pe lac un ponton plutitor din metal, pentru a îmbarca pasageri în scurte plimbări pe lac cu ambarcaţiunea complexului turistic.

Toate bune şi frumoase până în primăvara lui 2012, când Comănescu pretinde că Nicolae Matei, primarul oraşului Năvodari, actualmente condamnat în primă instanţă şi cercetat în alte dosare pentru fapte de corupţie, i-ar fi cerut 100.000 de euro ca mită pentru a-i vinde terenul de la malul lacului. Când Comănescu a refuzat, Matei l-ar fi ameninţat că, împreună cu fraţii Haşotti (Ionel – avocatul şi Puiu – senatorul), va face în aşa fel încât să piardă atât cariera de la Sibioara, cât şi complexul turistic din Năvodari.

În consecinţă, în mai 2012, primăria a notificat firma Somaco să elibereze terenul de la malul lacului şi pe cel alăturat, spre sud, proprietăţii sale, cu toate că acestea nu fuseseră niciodată ocupate. Apoi primăria a trimis un poliţist local care a aplicat o amendă de 40.000 lei (adică 400 milioane lei vechi) pentru amenajarea terenului de la malul lacului şi pentru că ar fi construit patru cheuri de amarare pentru ambarcaţiuni (care se pare că nu au existat niciodată).

În luna august a aceluiaşi an, Primăria Năvodari a emis o decizie de impunere pentru Somaco Construct a sumei de… şi acum ţineţi-vă bine!… 8.474.304 lei, adică aproape 85 miliarde de lei vechi, adică aproape două milioane de euro, ca taxă pentru depozitarea de materiale pe terenul de la malul lacului şi pe terenul alăturat, 923 mp plus 3723 mp, taxă calculată la tariful de 3 lei/zi/mp, timp de 20 de luni.

În condiţiile legii, firma nu putea fi taxată pentru un serviciu nesolicitat, necontractat şi nerealizat vreodată, iar materialele despre care primăria susţinea că fuseseră depozitate acolo erau, de fapt, cele ce serviseră la consolidarea (cu aprobare) a malului şi se aflau acolo, doar că nu PE teren, ci în subsolul terenului.

Orice om normal se gândeşte că o asemenea aberaţie nu poate fi prelungită, căci avem instanţe care pot restabili dreptatea şi adevărul. Iar instanţa Curţii de Apel Constanţa a dat dreptate, în 2013, firmei Somaco Construct. Doar că Primăria a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), care a emis, în mai a.c., o decizie favorabilă primăriei. Potrivit lui Comănescu, instanţa ÎCCJ a luat în considerare numai expertiza realizată de expertul-parte al primarului Matei, şi nu expertiza neutră, luată ca bază de Curtea de Apel, iar conţinutul deciziei menţionează „împrejurări contrare realităţii şi chiar conţinutului actelor de la dosar”. Astfel, taxa de două milioane de euro a fost, practic, legalizată de ÎCCJ, ceea ce a determinat punerea sub sechestru a tuturor bunurilor Somaco Construct aflate pe teritoriul oraşului Năvodari (în primul rând vilele din complexul turistic), care sunt aproape de a fi scoase la vânzare.

Speranţă în „doamna Kovesi”

La sfârşitul anului trecut, având două cauze aproape pierdute, Grigore Comănescu a încercat să deblocheze situaţia plângerii sale făcute la DNA Constanţa, în urma căreia rezultase dosarul penal nr. 150/P/2014. Astfel, pe 3 noiembrie 2014 a depus o altă plângere la DNA, privind tergiversarea dosarului respectiv. Rezultatul se înscrie în seria aberaţiilor subliniate şi până acum: firma care a depus plângere, Somaco Construct, a fost amendată cu 1500 lei şi 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a nu arunca umbre asupra bunei credinţe a magistraţilor, nu am menţionat în acest articol legăturile descoperite de G. Comănescu între anumiţi judecători din instanţele ce i-au fost nefavorabile şi cei pe care îi crede implicaţi în distrugerea sa sistematică. El pretinde că ar fi făcut plângeri inclusiv la CSM, iar, pe de altă parte, una dintre judecătoare a fost deja suspendată din magistratură şi trimisă în judecată într-un dosar al lui Nicolae Matei.

Dintre spusele lui Grigore Comănescu, unele sunt acoperite de acte şi texte de lege, pentru altele aduce argumente logice şi îşi asumă responsabilitatea, iar cei ce trăiesc în Constanţa şi cunosc personajele la care el se referă ştiu că sunt plauzibile. Întrebat cine este de vină pentru situaţia în care se află, el vorbeşte despre o aşa-zisă mafie şi pronunţă patru nume: Nicuşor Constantinescu, Sorin Strutinski, Nicolae Matei şi Puiu Haşotti. Toţi aceştia ar fi vrut să-l distrugă pentru că reprezintă o putere în judeţul Constanţa şi pentru că nu a vrut să plece capul şi să împartă cu ei.

Coroborând faptele povestite cu aspectele penale care îi privesc pe primii trei – Nicuşor Constantinescu condamnat penal în primă instanţă, Sorin Strutinski urmărit penal sub control judiciar, Nicolae Matei condamnat penal în primă instanţă – înclinăm să-i dăm dreptate.

Dacă ne aducem aminte de mitingul pentru eliberarea primarului Nicolae Matei care fusese arestat pentru dare de mită, miting la care a participat şi a cuvântat vehement Puiu Haşotti, pe atunci ministru al Culturii, parcă ni se pare că Grigore Comănescu nu e chiar nebun. Dacă ne aducem aminte şi de pupăturile aceluiaşi Haşotti cu Nicuşor Constantinescu, în văzul mulţimii, cocoţaţi pe Tropaeum Traiani, ne gândim că poate toate se leagă…

Zilele trecute, Puiu Hașotti a declarat că nu are nicio legătură cu acuzațiile care i se aduc și că nici măcar nu îl cunoaște pe Comănescu, dar este hotărât să îl acționeze în instanță.

Speranţa lui Grigore Comănescu rămâne la Departamentul Naţional Anticorupţie: „Nu cred că doamna Kovesi o să întoarcă capul atunci când o să afle toate acestea”. În plus, crede că şi schimbarea guvernului este un context favorabil, întrucât toate demersurile sale de până acum ar fi fost blocate de sus: „Am intrat pe multe uşi, pe la cei mai mari; toată lumea m-a purtat cu vorba, că se rezolvă, şi nu s-a rezolvat”.