Luni, prima seară de festival, spectacolul „Homocordus”.
Puncte forte: aşteptările spectatorilor şi numărul lor mare; calitatea excepţională a spectacolului trupei franţuzeşti zOrozora; vremea bună.
Puncte slabe: organizarea cam la întâmplare; lipsa unei deschideri oficiale a festivalului la ora stabilită; lipsa caietelor „de sală” promise în conferinţa de presă – fluturaşii împărţiţi sunt insuficienţi ca informaţie; ţânţarii.
Peste 600 – 700 de oameni au fost aseară, în Piaţa Ovidiu, spectatori ai primei piese din Festivalul Internaţional de Teatru „Miturile cetăţii”. Cu încântare crescândă, au asistat la o variantă întru totul agreabilă şi pe alocuri comică a istoriei muzicii şi instrumentelor muzicale, din paleolitic până în prezent, care nu a avut nevoie de nicio traducere.
Cei trei artişti admirabili, care au jucat teatru, dar au şi interpretat, cu virtuozitate, piese muzicale dintre cele mai variate, sunt Hélène Duret – la clarinet şi alte instrumente de suflat, clavecin şi voce, Charly Astié – la chitară, mandolină, instrumente de percuţie şi voce, Sylvain Rabourdin – la vioară, la arc (sic!), instrumente de percuţie şi voce.
În primul tablou cei trei sunt oameni ai grotelor, îmbrăcaţi în piei de animale, care descoperă încântaţi că, lovită într-un anumit fel, coarda arcului scoate sunete interesante, că suflând în anumite tulpini de plante se aud sunete armonioase, că beţele lovite între ele generează ritmuri plăcute, iar puse împreună, aceste zgomote se transformă în performanţă muzicală.
Urmează o călătorie scurtă, în timp şi spaţiu, prin Antichitate şi Evul Mediu, prin Egipt şi Persia, cu etalarea unor instrumente şi muzici ale acelor vremuri şi locuri, muzica arabă şi cântecele medievale. După descoperirea viorii, ajungem la Renaşterea franceză, la clavecin şi la comedia balet inventată de Molière şi Lully. Urmează Vivaldi, a cărui muzică reproduce muzica naturii, ne sugerează ploaia, tunetele sau zborul fluturilor.
Odată cu Bach, ni se explică şi demonstrează, printr-un moment de virtuozitate, dar şi de umor, spiritualitatea muzicii baroce. Mai departe, prin intermediul Dansului maghiar al lui Brahms, înţelegem întrepătrunderea şi diferenţa dintre muzica clasică şi cea populară. Ajungând la sfârşitul secolului XIX, când transportul devine mai facil, ne deplasăm în Rusia lui Ceaikovski, apoi la muzica de French cancan şi la muzica tradiţională irlandeză care trece oceanul Atlantic prin imigranţi.
Momentul Paganini este marcat în mod special, printr-un microrecital din Capricii, în timpul căruia pe ecranul din spatele solistului pare că iese fum din vioara manevrată cu virtuozitate.
Cei trei artişti ne mai poartă prin blues, jazz, rock, hard rock, iar apoi, cu oarecare ironie, ne arată cum bubuiturile muzicii house, repetitivitatea şi lipsa de rafinament a mişcărilor de dans contemporane din cluburi ne aduc, cumva, înapoi la manifestările artistice de grotă.
Sub o lună plină care a completat frumos spectacolul, publicul a aclamat performanţa excelentă a artiştilor francezi, iar aceştia, într-un efort de comunicare şi de recunoştinţă, au executat un bis, ca la concerte. Am remarcat entuziasmul tinerilor şi aprecierile unanime ale maturilor.
Festivalul a început, aşadar, foarte bine şi are toate şansele să se defăşoare aşa în continuare, iar constănţenii şi-au dovedit apetenţa pentru spectacole culturale de cea mai bună calitate.
Astăzi, la sala teatrului, la ora 18.00, puteţi vedea „Eşti un animal, Viskovitz”, după Alessandro Boffa, regia Tudor Lucanu, cu actori ai Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.
La ora 21.30, pe scena din Piaţa Ovidiu, este programată piesa „Leonce şi Lena”, după Georg Büchner în regia lui Mihai Măniuţiu, a Teatrului „Regina Maria” din Oradea. Este o comedie muzicală de mare succes la public, realizată în colaborare cu Ada Milea.
Trailerul spectacolului de aseară:
Nici un comentariu