N-am lipsit de la niciun vot. Nu pentru ei, cei care au candidat, ci pentru mine, cea care trăieşte în România, judeţul Constanţa, municipiul Constanţa, şi pentru copilul meu, pe care n-aş vrea să-l văd îndepărtându-se la mii de kilometri.
Nu a fost alegere după care să nu-mi fi părut rău într-o măsură mai mică sau mai mare, dar asta nu m-a făcut să renunţ; toţi cei care au renunţat au făcut-o în favoarea lor, a hoţilor şi escrocilor care ne mint în campanii şi fac invers de îndată ce numărătoarea s-a încheiat. Dacă ar ieşi toţi să voteze, lucrurile s-ar îmbunătăţi încet – încet. Cum tot mai puţini o fac, lucrurile se înrăutăţesc încet – încet.
Într-o societate cu vot obligatoriu sau cu o mai acută conştiinţă democratică, politicianul constănţean ales consilier municipal sau judeţean s-ar pune acum pe treabă pentru ca în următorii patru ani să convingă electoratul să-i dea un alt vot. Ar face ceea ce niciun consilier nu a făcut până acum: ar studia planurile de dezvoltare ale municipiului/judeţului, ar citi toate proiectele de hotărâri care i se pun la dispoziţie şi ar face scandal dacă nu i s-ar pune la dispoziţie, ar combate în comisii, ar contacta presa în legătură cu orice „manglă” pe care o bănuieşte, ar lua cuvântul în şedinţe pentru a-şi justifica voturile, ar vota împotriva deciziilor proaste, ar ţine legătura cu problemele oamenilor şi ar încerca să le rezolve elaborând el însuşi proiecte de hotărâri.
Nici măcar nu mai au la îndemână scuza că presa este cointeresată şi nu-i bagă în seamă dacă nu contribuie material. Acum există Facebook, există posibilitatea de a te adresa direct oamenilor, există posibilitatea de a scrie pe un blog tot ce te nemulţumeşte.
Orice consilier care ar face asta cu bună-credinţă ar fi sigur de votul constănţenilor, chiar dacă şi-ar pune toate partidele împotrivă. Sunt destui care i-ar face campanie electorală din spirit civic, din proprie iniţiativă.
De ce n-o fac? De ce tot ce am scris mai sus sună ca o poveste de adormit copiii? Pentru că „e foame de bani, e foame de bani, băieţi”, cum zic Sişu şi Puya într-un şlagăr nemuritor. Să se chinuiască cineva patru ani făcând ceea ce a fost ales să facă, pe bani puţini, chiar dacă prestigiul este considerabil? Când poate să facă pe loc o alianţă cu PSD-ul – echipa aia care a adus Constanţa acolo unde este, oamenii ăia pe care i-a blamat vehement pe toată perioada campaniei electorale şi câţiva ani înaintea ei –, astfel dobândind funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, funcţie din care se pot face bani în fiecare zi, într-un fel sau altul, funcţie care acordă acces la informaţii şi la influenţă la nivel judeţean? În sfârşit, înapoi la masa bogată de la care fusese exclus! Cum să mai conteze voturile care l-au propulsat în poziţia din care a putut face aceste negocieri cu PSD? Cât să atârne în balanţă sentimentele şi opiniile anti-pesediştilor care l-au ales ca să fie anti-PSD în următorii patru ani? Cum să mai voteze oamenii ăştia la următorul scrutin?
Şi uite-aşa, din cauza unor astfel de „caractere” şi din cauza foamei de bani, ne învârtim ca proştii în cercul vicios în care cetăţenii nu votează pentru că sunt dezamăgiţi, iar politicienii dezamăgesc pentru că, dacă sunt oameni cinstiţi, nu se pot baza pe voturi. Cineva ar trebui să spargă cercul. Poate data viitoare…
Nici un comentariu