Încă de la primul articol al acestui ziar, Constanţa noastră. Adică nu a lor, semnat de Alina Vasiliu, mi-a rămas în minte un comentariu. Unul dintre cititori ne propunea să nu eşuăm prin „ştirile anodine” ale Constanţei, ci să le vorbim oamenilor despre principii şi idei, despre dreapta şi stânga, despre capitalism, stângism, eşecul multiculturalismului occidental etc. Mărturisesc, de multe ori când mă apucam de scris un articol, acest mesaj nu îmi dădea linişte. Era un fel de: ori faceţi asta, ori nu faceţi nimic. Nu era agresiv, cred că îl poate citi oricine, e încă  acolo. Nu era nici mângâietor, pur şi simplu era un mesaj de Final. Părea că a trecut vremea lamentărilor, a jurnalismului care anunţă doar starea vremii şi accidentele la zi, s-a prăbuşit scrisul de dragul scrisului, se ajunsese la Capăt. Iar noi, cei care urma să ne pierdem gândurile pe acest site, poate era mai bine să ne gândim de două ori. Repet, m-a urmărit ca o fantomă acel comentariu. Şi cu ocazia evenimentelor de la Colectiv, şi când am scris despre musulmani, însă nu ştiu cât am reuşit să satisfac exigenţele cititorului căruia îi dau dreptate în totalitate.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Poate, mai mult decât oricând, acel mesaj este de actualitate: numele implicate în piesa alegerilor locale sunt pur şi simplu secundare, fenomenul însă pare unic, de primă mărime. Ceea ce se întâmplă în aceste zile în România trebuie să ne dea de gândit şi să ne responsabilizeze: ce fel de stat vrem să construim la peste 25 de ani de la Revoluţie, ce fel de societate vrem să lăsăm copiilor noştri? Nu de alta, dar, în opinia mea, evenimentele din ultimele luni de pe scena politicii româneşti sunt adevărate bombe pentru o societate democratică:

  • Compromiterea fără precedent a partidelor politice – acest deziderat nu a necesitat eforturi prea mari, terenul fiind foarte fertil, însă nivelul la care s-a ajuns pare desprins dintr-un scenariu bine pus la punct de către duşmanii democraţiei. Nu ştiu ce fel de societate democratică poate construi un partid liberal în fruntea căruia a aterizat o domnişoară catapultată prin vocea noului preşedinte al ţării. Nu cred că se poate construi o societate democratică atâta timp cât în fruntea celui mai mare partid din România se regăseşte un preşedinte condamnat pentru fraudarea unui referendum de demitere a preşedintelui. Alina Gorghiu şi Liviu Dragnea or face bine partidelor lor, dar mă îndoiesc că fac bine şi vieţii politice democratice.
  • Compromiterea ideii de societate civilă – candidatura lansată cu mare pompă de Partidul Naţional Liberal a personajului Marian Munteanu pentru Primăria Capitalei pare, de asemenea, din acest scenariu. Cunoscut pentru evenimentele sângeroase din Piaţa Universităţii, ca lider al studenţilor, Marian Munteanu îşi continuase activitatea civică/politică în alt sens decât cel care îl consacrase. Devenise aproape candidatul la preşedinţie al lui Virgil Măgureanu, avusese un discurs cu tentă legionară şi… cireaşa de pe tort/bomboana pe colivă!, apăruse şi un document care arăta o colaborare cu Securitatea. Mai bun candidat al aşa-zisei societăţi civile, într-un stat care trecuse atât prin experimentul statului legionar, cât şi comunist, nici că se putea. Mă şi întreb dacă aceşti băieţi deştepţi care l-au propus nu au urmărit exact acest lucru, să se răzbune pe societatea civilă care le-a dat o palmă după Colectiv. Marian Munteanu a fost perfect în acest sens.
  • Compromiterea ideii de jurnalist – aici lucrurile sunt mai greu de atins, dar nu imposibil. Par bine lucrate, mai din timp. Alegerile de la Bucureşti sunt un bun studiu de caz, din nou. Partidul Social Democrat o propune pe Gabriela Firea, cunoscută mai ales ca moderator al postului Antena 3. Câţiva ani de politică nu schimbă percepţia anilor de pe sticlă. Laura Chiriac, de asemenea cunoscută pentru rolul de moderator la televiziunile de ştiri, este candidatul ALDE la primăria Sectorului 1. Nu ar părea nimic spectaculos, dacă la cel mai înalt nivel, candidat la Primăria Generală a capitalei, nu l-am avea pe jurnalistul Robert Turcescu din partea PMP, acelaşi Turcescu care ne spunea că a fost ofiţer acoperit şi că e cazul să devină…altceva.

Acest text nu este o invitaţie pentru a crede în conspiraţii. Propunerea lui Marian Munteanu, fără o dezbatere în partid, menţinerea lui Liviu Dragnea în fruntea PSD-ului după condamnarea pentru fraudarea referendumului, propunerea de către fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, a „acoperitului” Turcescu ne demonstrează că aceşti oameni politici pur şi simplu au o problemă cu democraţia. Oricare dintre acestea, luate separat, sunt arme letale împotriva consolidării democratice, iar mai devreme sau mai târziu vom plăti preţul acestei sfidări publice. Riscul cel mai mare este pierderea încrederii cetăţenilor în sistemul democratic, iar în locul definiţiei date de Winston Churchill, anume „cel mai prost sistem de guvernare, cu excepţia celor pe care le-am încercat până acum”, să devină credibilă cea a lui Henry Louis Mencken: „Democraţia, şi ea, este o religie. Este venerarea şacalilor de către măgari”.

(Citit de 253 ori, 1 afisari astazi)