Dorel, şmecherii de la CNADNR şi podul vechi : Reparaţia podului de la Agigea, de patru ori mai scumpă decât în Franţa

Că tot mi-au ieşit ochii din cap astă-vară aşteptând ore bune bară la bară pe podul vechi de la Agigea să ajung în sudul litoralului, başca nesimţirea directorilor de la  Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale care mint cu neruşinare că pe podul recent închis se lucrează, probabil cu muncitorii invizibili că nu am văzut picior de meseriaş pe pod, vă supun atenţiei un material scris acum trei ani de subsemnatul, care este, însă, extrem de actual.

Podul DN km. 8+ 988, aşa cum este denumit în limbaj tehnic podul de la Agigea, a făcut parte din cele zece poduri din regiunea Dobrogei ce trebuiau modernizate cu fonduri europene. Conceput la sfârşitul lui 2010, în mandatul fostului ministru al Transporturilor Anca Boagiu, proiectul a îmbrăcat forma unei Hotărâri de Guvern, podului de la Agigea fiindu-i alocat un fond de peste 24 milioane de lei, bani ce urmau să fie asiguraţi în sistem de cofinanţare de către statul român şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Ulterior, din cele 10 poduri, în program au mai rămas doar două, cele de la Agigea şi Giurgeni. Asta pentru că, la acea vreme, ministerul condus de Boagiu nu a fost capabil să asigure procentul de 42% din valoarea toatală a investiţiilor, conform înţelegerii cu BERD.

Din motive electorale, începerea lucrărilor la pod a fost amânată pentru anul viitor, astfel că abia în vara lui 2011, chiar când podul Agigea a împlinit 28 de ani de la inaugurare, au apărut muncitorii pe şantier. Contractul de reparaţii avea la acea dată o valoare de 4.720.606 euro, cu tot cu TVA, iar executant a fost desemnată compania Bilfinger Berger Baugesellschaft din Austria.

Termenul de execuţie a contractului era de 24 de luni, iar obiectivul general al proiectului îl reprezenta efectuarea lucrărilor de consolidare, de reparaţii, înlocuire sistem rutier, parapete şi instalaţii electrice, precum şi consolidarea malurilor. Ce s-a întâmplat, ştiţi foarte bine. Nici până în ziua de azi lucrarea nu a fost dusă până la capăt.

Podul peste nori şi… beculeţele româneşti

Raportul de cost în cazul podului de la Agigea este de 17.746,6 euro pentru reparaţia unui metru liniar de pod. Spre comparaţie, banii ar fi suficienţi pentru construcţia (atenţie, nu reparaţia!) a peste patru metri pătraţi de şosea suspendată la 245 de metri deasupra solului, pe celebrul viaduct Millau din Franţa, considerat cel mai înalt pod hobanat din Europa.

Minune a tehnicii, viaductul Millau are o înălţime totală a stâlpilor de 343 de metri (puntea, respectiv calea de rulare a maşinilor este deasupra norilor), o lungime de 2.460 de metri, un cost de puţin peste 4.000 euro pe metru patrat şi a fost ridicat în numai patru ani.

Millau a costat peste 320 milioane de euro şi are o garanţie de 120 de ani (!!!). La noi, „minunea” tehnicii de la Agigea se mândreşte cu aproape 30 de ani fără nici un fel de lucrări de întreţinere la sistemul de hobane.

Cireaşa de pe tort o constituie faptul că, deşi vai de capul lui, cu hobane obosite şi fără banii pentru reparaţii, podul de la Agigea dispune de un modern sistem de iluminare, care include zeci de proiectoare şi sute de becuri. Sistemul de iluminat a fost inaugurat în decembrie 2007 şi a costat nu mai puţin de 650.000 de euro, adică a şaptea parte din costurile programului de modernizare aflat în derulare.

Iluminatul a fost inaugurat cu o ceremonie organizată chiar pe pod, iar şoferii aflaţi în trafic şi care au fost martorii aprinderii primului bec au primit rovignete gratuite din partea conducerii CNADNR. Ce o fi fost în capul şefilor CNADNR atunci când au aruncat pe fereastră această sumă în loc să finanţeze măcar ungerea hobanelor podului, operaţiune pe care mereu au amânat-o din lipsa banilor şi care, dacă ar fi fost făcută periodic, nu s-ar fi ajuns în situaţia de astăzi, nu se ştie… Cert este că podul nu a fost terminat

Sursa foto: www.globalinfrastructureinstitute.org

Articolul integral: https://ziaruldeinvestigatii.ro/blog/posts/vara-ambuteiajelor-austriece-pe-podul-de-la-agigea