Ştim cu toţii acea lege nescrisă a firii care spune că weekend-urile pur şi simplu nu-s făcute să stai în casă, cu atât mai puţin dacă eşti tânăr şi o săptămână întreagă ţi-ai bătut capul cu chestiuni „responsabile”, cum ar fi studiatul, mersul la bibliotecă sau redactarea de referate pentru varii materii. În aceste condiţii, zilele de vineri, sâmbătă şi duminică sunt pe drept consacrate destinderii şi mai ales distracţiei, sunt zile de evadare din imperiul rutinei şi-al seriozităţii de peste săptămână, zile în care nu mai faci ceva „pentru că trebuie”, ci „pentru că vrei” tu.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Cei aproximativ 1.250 de kilometri pătraţi ai municipiului Constanţa par, la prima vedere, suficienţi pentru a oferi o gamă diversificată a posibilităţilor de „deconectare temporară” de la obligaţiile de zi cu zi. Practica ne dovedeşte însă că, în ciuda mărimii considerabile a oraşului, posibilităţile de relax sunt destul de limitate, mai ales în afara sezonului estival.

Poziţia sa privilegiată la mal de mare a fost dintotdeauna unul dintre marile atuuri ale Constanţei. Plajele întinse, cu nisip mai fin sau mai dur, încărcat de scoici, bazarele şi magazinaşele de suveniruri din Mamaia, cluburile şi restaurantele care presară  staţiunea mai ceva ca bureţii după ploaie, Satul de Vacanţă, toate constituie vara puncte de atracţie cărora nu le rezistă nici turiştii, nici constănţenii get-beget. Vii la plajă cu prietenii, mai o îngheţată, mai un cocktail la şezlong, te plimbi, poate, cu vaporaşul sau „dai o tură cu banana”, seara iei masa la o terasă sau mergi într-unul dintre cluburile „de renume” şi zilele trec fără să te plictiseşti, tocmai pentru că ai posibilitatea de a selecta, din paleta atâtor „distracţii”, activităţile care ţi se potrivesc cel mai  bine.

Dar,  iarna, marea nu mai constituie un punct de interes decât în măsura în care spiritul tău romantic vrea să înfrunte briza tăioasă ca să se delecteze cu sălbăticia valurilor sau vrei faci fotografii pe care să le încarci apoi pe reţelele de socializare cu descrieri adesea siropoase.  Iarna, Mamaia se transformă într-un loc pustiu colindat de câini, la fel ca şi Piaţa Ovidiu, iar pe  faleza de la Cazino e atât de frig încât nu poţi sta decât în maşină. Mai rămân, ce-i drept, plimbările prin parcuri, Tăbăcărie fiind, în acest sens, cap de listă, datorită mărimii sale şi a atracţiei pe care o exercită lebedele care-i populează stufărişurile, dar, altminteri, ne vedem nevoiţi să ne reorientăm spre „bucuriile” pe care ni le pune la dispoziţie sfera comercialului.

Există, în primul rând, varianta  ieşirii cu prietenii, „la o cafea”, iar la capitolul baruri/cluburi Constanţa nu stă deloc rău, dovadă check-in-urile de pe Facebook. O altă variantă de a „pierde timpul” ar fi plimbările prin mall, dar o escapadă în mall se termină repede, nu-s aşa de multe magazine şi-n plus, nu e ca şi cum produsele expuse ar varia prea mult de la o săptămână la alta. Mersul la cinema rămâne popular, astfel că tinerii se înghesuie la cinematografele din marile centre comerciale pentru a viziona ultimele apariţii. Luna aceasta, spre exemplu, Batman vs Superman şi London has fallen au fost în topul celor mai vizionate blockbuster-e. Amatorii de sporturi găsesc şi ei ce să facă: în funcţie de afinităţi şi de pricepere, pot opta pentru bowling, biliard, patinaj sau, dacă sunt dispuşi să cheltuiască mai mult, chiar tenis (de câmp sau de masă)  şi fotbal.

Puse pe hârtie, posibilităţile nu par chiar atât de limitate. Totuşi, dacă le analizăm, constatăm cât sunt de convenţionale şi identificăm, în fapt, un „defect” al Constanţei: faptul că nu oferă şi altceva în afara convenţionalului, că, asemeni oricărui oraş sau orăşel de provincie, întârzie în a se alinia cu ofertele, preocupările şi activităţile Centrului. Spre exemplu, jocurile de tip Escape Room sunt extrem de populare în alte oraşe ale ţării începând cu Bucureştiul, unde s-a dezvoltat aproape o cultură a acestora, ele frapând prin ineditul lor. În Constanţa există una sau două camere de acest fel, dar popularitatea mare înregistrată în puţinul timp scurs de la deschidere arată nevoia, în special cea a tinerilor, şi de alte mijloace de entertainment în afara celor devenite „clasice”.

Apoi, Constanţa tânjeşte, cred eu, şi după o cultură a spectacolului de umor, altfel cum s-ar explica entuziasmul cu care ne îngrămădim să ne rezervăm bilete la show-urile de stand-up comedy ale lui Bobonete, Costel şi ale altor comedianţi care, din vreme-n vreme, mai ţin câte-o reprezentaţie şi prin provincie? Ne dorim stand-up-uri mai dese, ne dorim concerte ale artiştilor actuali care să nu fie organizate doar din an în Paşte sau cu ocazia balurilor de boboci, ne dorim mai mult „teatru nou”, adică acel tip de teatru „de cafenea”, cu artişti tineri.  Ne mai dorim, poate, şi târguri organizate mai frecvent, de amploarea celui organizat de Crăciun în Capitală. Vrem lansări de carte ale marilor scriitori români contemporani şi în librăriile constănţene. Vrem să ieşim din rutina lâncezitului în cafenele, să ni se dea ocazia să încercăm şi altceva.

Am putea spune că avem ce face la sfârşit de săptămână în Constanţa, dar că oportunităţile de loisir se înscriu în sfera repetitivităţii. Nu că ăsta ar fi neapărat un lucru rău, doar că, la un moment dat, ne dorim să avem alternative la obiceiurile noastre de petrecere a timpului liber.

(Citit de 242 ori, 1 afisari astazi)