Oamenii nu se schimbă fundamental odată cu trecerea secolelor, deceniilor, a lunilor, ba aș afirma, cu un acut simț al responsabilităţii, că rămân aproape aceiași. Ne naștem cu un anumit set de gene care pot fi activate sau dezactivate de-a lungul vieții; în funcție de factorii de mediu și de cei chimici, organismul se poate modifica, metamorfoza…

Promotii tablouri pecanvas.ro

Dacă gena responsabilă pentru obezitate se poate deconecta printr-un „comutator”, de ce nu se poate opera astfel și la nivel de spirit? De ce știința nu ia în calcul și această inginerie subtilă de modificare a ființei umane?… De ce mereu este primordială alimentația fizică a omului, iar cea spirituală râmâne opţională?…  De ce educația asta modernă nu ia în calcul mai mult formarea elevului ca cetățean al urbei sale? Educația nu este doar matematică, chimie, fizică, limba maternă. Educația înseamnă mult mai mult, înseamnă şi cei șapte ani de acasă care trebuie să ajungă pentru toată viața. Viața noastră nu este virtuală, ci în trei dimensiuni, iar a patra este a sufletului.

Când a fost oprit pe stradă de o cunoștință avidă să-i împărtășească ultimele noutăți despre un student al său, Socrate nu s-a grăbit să afle, s-a uitat bine la informator si l-a pus la un test, testul care și astăzi ar trebui impus în instituțiile civice – de la grădiniță până în zona politicului. Testul Adevărului, Binelui şi Utilităţii. Este real?, este bine?, este folositor ceea ce-mi vei spune?

Societatea noastră s-ar schimba radical dacă fiecare om și-ar însuși aceste filtre prin care să treacă tot ce emite şi tot ce aude. Ar fi minunat dacă ne-am ruşina şi am tăcea în urma testului. Avem nevoie de un Socrate, avem nevoie de el peste tot.

Învățătura creștină nu răzbate în societate, în viaţa de zi cu zi. Suntem creștini câteva zile pe an, ne bucurăm doar de sărbători, umplem bisericile și plecăm, fiecare pe drumul său. Câți dintre noi aduc la masa de Crăciun un om de pe stradă, câți au discernămînt, câți sunt autentici? Biserica este o stare care ar trebui purtată zi de zi în inimă, nu o instituție.

Indiferența atinge cote de alarmă în urbea noastră. Fiecare este oraşul și fiecare trebuie să îl reprezinte frumos. Cetățeanul din noi ar trebui să se gândească ce ar face el în rolul de primar şi, de aici plecând, să știe ce așteptări să aibă de la cel ales. Pe primul plan aş pune curățenia orașului nostru, căci este murdar și prăfuit. Apoi aș extinde, dar nu dezvolt pentru că problemele astea sunt pe buzele noastre mereu.

Când are loc  un eveniment tragic sau o nedreptate ne înghesuim doar pe rețelele de socializare și dezbatem noapte şi zi, trimitem inimioare sau ne încrâncenăm în diatribe. În câteva zile uităm şi nu învățăm nimic. Avem o inerție care ne face să revenim mereu la ale noastre. Uităm și oftăm la scara blocului…

Românii nu zâmbesc, se spune mereu, am vazut și eu asta când ies din țară. Străinii, de oriunde, au zâmbet și o pace care răzbate din ei neprefăcută. Să fie cei care ne conduc răspunzători pentru starea noastră, ori, nu cumva, fiecare om luat pe rând?! Să privim în jur ca să vedem ce se întâmplă în mediul în care ne creștem copiii: Ne lovim pe la spate, nu ne bucurăm de succesul aproapelui, invidia este ștanțată în carne și ne bucurăm de capra vecinului moartă. Vedem un om rănit pe stradă, căzut, și trecem pe lângă el, grăbiți să prindem ultimul autobuz.

Avem o voce care, dacă ar fi folosită, poate că lucrurile s-ar îndrepta. Nu putem spune că nu ne pasă, nu putem să ne ascundem. Singuri suntem slabi, căci omul este o ființă socială.

În condiţiile în care dezumanizarea devine noua ordine mondială, avem nevoie de testul lui Socrate, avem nevoie de codul bushido al samurailor, pe care să-l respecte fiecare dintre noi. Să avem onoare, loialitate, corectitudine, compasiune,caracter și stăpânire de sine.

Şi să ne zâmbim de azi! Încep cu mine și te aștept!

(Citit de 567 ori, 1 afisari astazi)