Dragă cititorule, permite-mi să mă adresez informal; probabil citești asta de la birou sau de pe canapeaua de acasă, deci nu e cazul să ne formalizăm. Acum două săptămâni m-ai chemat la raport prin tastatura doamnei Vasiliu, iar eu, ca la oricare invitație venită din partea constănțenilor, mă simt dator cu un răspuns.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Nu m-ai întrebat nimic concret, așa că îmi asum libertatea de a răspunde la ce cred eu că ai vrut să întrebi. Sigur ai vrut să întrebi de ce e mizerie în oraș, de ce avem gropi pe toate străzile și de ce Constanța a rămas cu atât de mult în urma celorlalte orașe mari ale României, darSigur ai vrut să întrebi de ce e mizerie în oraș, de ce avem gropi pe toate străzile și de ce Constanța a rămas cu atât de mult în urma celorlalte orașe mari ale României, dar asta nu ar trebui să mă întrebi pe mine. Eu sunt consilier local „de opoziție”, deși votat pe regretabila listă USL, deci o să-ți spun cum se vede situația din unghiul meu. asta nu ar trebui să mă întrebi pe mine. Eu sunt consilier local „de opoziție”, deși votat pe regretabila listă USL, deci o să-ți spun cum se vede situația din unghiul meu. Știind contextul conducerii totalitariste a „grupării Mazăre”, îmi dau seama că te-ai agățat cumva de ideea că noi, opoziția, ar trebui măcar să ținem în frâu excesele puterii, dacă nu chiar să venim cu propuneri noi și cu o perspectivă diferită.

Multă vreme noi am fost doar trei consilieri din 27, iar mai recent numărul nostru a crescut la şapte. Asta înseamnă că suntem opoziție minoritară, nu putem bloca nimic în consiliu, nici măcar proiectele care cer majoritate calificată, adică 2/3 din totalul plenului. Din momentul în care am fost aleși în funcție, noi ne-am trezit în incapacitatea de a afecta deciziile consiliului. Faptul că am fost aleși pe listele USL, așa cum ne-a fost impus, nu a însemnat că noi am votat cot la cot cu PSD. În Constanța, USL nu a existat decât la nivel declarativ, iar asta poți să verifici foarte ușor luând la răsfoit procesele verbale ale ședințelor de consiliu.

În perioada în care încă mai venea și Radu Mazăre la ședințele de consiliu ne era imposibil să ridicăm vreo problemă, să facem vreo propunere sau să punem întrebări executivului. Tentativele noastre se loveau în primă instanță de un baraj de replici prin care eram luați în Spre exemplu, în ziua în care ne-am opus semnării unui contract pe 11 ani (!!) pentru iluminat public, presa a fost de negăsit. Nu îmi amintesc să fi existat vreo publicație care să abordeze problema.derâdere sau chiar batjocură – atenție, noi, nu propunerile sau întrebările noastre. În cazul în care insistam, atunci Mazăre îl zorea pe președintele de ședință, invariabil membru PSD sau personaj aservit, să treacă mai repede la vot. N-avea el timp de joacă de-asta. Urmarea era inevitabilă: câteva voturi pentru și restul împotrivă, fără urmă de dezbatere. Aici ne-ar fi putut ajuta puțin și presa. Votul nostru ar fi putut să nu conteze în plen, totuși publicul ar fi aflat măcar că există o problemă. Dar, spre exemplu, în ziua în care ne-am opus semnării unui contract pe 11 ani (!!) pentru iluminat public, presa a fost de negăsit. Nu îmi amintesc să fi existat vreo publicație care să abordeze problema.

Unii dintre noi, în speță eu, și-au încercat norocul cu propuneri în comisii. Propunerea mea de reorganizare rutieră a centrului orașului a poza radu 1fost gândită împreună cu experți de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, discutată cu Poliția Rutieră, etc. Am încercat să fac ca la carte, dar când am ajuns cu propunerea în comisie a început o abureală birocratică, un val de ceață prin care nu se mai vedea nimic. Mai lipsea un aviz, trebuia să vorbești și cu ăla și cu celălalt. Am fost amețit cu un ping-pong greu de descris, vreme în care elementele principale ale proiectului meu au început să răsară în mod suspect prin oraș: un sens giratoriu aici, un sens unic acolo și tot așa. Într-un târziu nu am putut decât să mă bucur că se face ceva, chiar dacă numele meu nu apărea nicăieri. Am ales cu amărăciune să numesc asta „opoziție constructivă”.

După plecarea lui Mazăre, urmașul său a preferat să păstreze liniștea în consiliu și să nu facă valuri. Ordinea de zi a fost de regulă insipidă, marcată doar de ocaziile prin care viceprimarul cu atribuțiuni delegate ar fi putut să câștige puncte de imagine. Temele de discuție sunt aceleași, dar acum se găsesc soluții în spatele ușilor închise, departe de ochii presei. Unde Mazăre se folosea de consiliu pentru a se putea absolvi de orice posibilă vină („ce vreți, am făcut ce mi-a zis consiliul!”), Făgădău găsește soluții mai inovative pentru a continua aceleași politici.

Tocmai această diferență de stil din care se obțin aceleași rezultate ar trebui să îți arate ție, cititorule, unde șade vina. Consiliul doar creează cadrul legislativ, iar aici nu-ți imagina că suntem un oraș special. Din punctul acesta de vedere avem cam tot ce ne trebuie.

poza radu 2Ia ca exemplu hotărârea aceasta. Dacă citești puțin pe diagonală, vei vedea că legea e destul de bine făcută, problema e cu aplicarea. Probabil Suntem oarecum în aceeași postură: privim revoltați cum primăria ne spune că totul merge strună, dar noi ne împiedicăm de gunoaie pe Ștefan cel Mare, ne mușcă maidanezii în Piața Ovidiu, iar în Palazu (și nu numai) abia poți ajunge acasă pe ulițele neasfaltate.acum ai aflat cu stupoare că se pot da amenzi pentru toate lucrurile acestea; zic „cu stupoare” pentru că ai văzut cu ochii tăi cum nu se aplică mare parte din ce scrie acolo. Degetul meu acuzator e îndreptat spre Primărie (respectiv Viceprimărie).

Acum, că știi care e situația, sper că poți empatiza mai bine cu „opoziția”. Suntem oarecum în aceeași postură: privim revoltați cum primăria ne spune că totul merge strună, dar noi ne împiedicăm de gunoaie pe Ștefan cel Mare, ne mușcă maidanezii în Piața Ovidiu, iar în Palazu (și nu numai) abia poți ajunge acasă pe ulițele neasfaltate.

Al tău ales local,

Radu Bogdan Matei

(Citit de 868 ori, 1 afisari astazi)