Acasă purtaţi-vă cum vă vine, când sunteţi musafiri, purtaţi-vă cum se cuvine!
Pretutindeni în Biblie, responsabilitatea de a purta de grijă străinului, călătorului şi celor care sunt în nevoi este un lucru de la sine înţeles.
Ospitalitatea în perioada Vechiului Testament (VT) nu a fost numai un obicei. Ea a fost şi o formă de manifestare a credincioşiei faţă de Dumnezeu (Iov 31:32; Isaia 58:7). Astfel a fost posibil ca unii să-L găzduiască chiar pe Dumnezeu (Geneza 18:1-8) sau pe îngerii Lui (Judecători 6:17-23; 13:15-21; cf. Evrei 13:2).Prevederea divină cu privire la cetăţile de scăpare (azil) (Numeri 35:9-35; Iosua 20:1-9) şi preocuparea pentru călător (Exod 22:21; Levitic 19:10; Deuteronom 10:19) indică accentul deosebit care s-a pus în VT pe ospitalitate.
Neglijenţa tratării călătorilor cu cele necesare era considerată o abatere serioasă, pasibilă de pedeapsă din partea lui Dumnezeu (Deuteronom 23:3-4) şi din partea oamenilor (1 Samuel 25:2-38; Judecători 8:5-17).
Multe aspecte ale ospitalităţii din Vechiul Testament reapar în Noul Testament. Aceste responsabilităţi creştine, însă, nu sunt decât un slab reflex al generozităţii divine. Iisus le-a prezentat ucenicilor Pilda cu ospăţul (Matei 22:2 ş.urm.; Luca 14:16 ş.urm.) oferindu-se pe sine drept exemplu pe care să-l urmeze (Ioan 13:1 ş.urm.).Mai presus de toate, el şi-a asumat obligaţiile ospitalităţii până la limita extremă, dându-şi viaţa pentru a-i răscumpăra pe musafirii Săi (Marcu 10:45; 14:22 ş.urm.).
Cu toate că ospitalitatea era o marcă a civilizaţiei pentru greci, şi cu toate că Noul Testament conţine un exemplu excelent de generozitate din partea unui necreştin (vezi Faptele Apostolilor 28:7), ospitalitatea în Noul Testament a avut un caracter specific creştin inspirându-se din exemplul Mântuitorului. Aceasta trebuia acordată gratuit, fără părere de rău (1 Petru 4:9) şi într-un spirit de dragoste frăţească (Evrei 13:1).
Legea ospitalităţii, pentru ca să fie veritabilă, trebuie să aibă la bază dragostea faţă de semeni, fără să ţinem cont de diferenţele care aparentLegea ospitalităţii, pentru ca să fie veritabilă, trebuie să aibă la bază dragostea faţă de semeni, fără să ţinem cont de diferenţele care aparent ne despart, dar care, în realitate, ne conferă unicitate. ne despart, dar care, în realitate, ne conferă unicitate. Sf. Maxim Mărturisitorul descrie admirabil idealul creştin al carităţii în cuvinte de neuitat: Cel desăvârşit în iubire şi ajuns la culmea nepătimirii nu mai cunoaşte deosebirea dintre al său şi al altuia, sau dintre a sa şi a alteia, sau dintre credincios şi necredincios, dintre sclav şi liber, sau dintre bărbat şi femeie; ci, înălţat mai presus de dominaţia patimilor şi căutând la firea unică a oamenilor, îi priveşte pe toţi la fel şi are faţă de toţi aceeaşi dragoste. Căci pentru el nu există grec sau evreu, bărbat sau femeie, nici sclav sau om liber, fiindcă toţi sunt una în Hristos.
Noi, oamenii, făpturi raţionale, ar trebui, ca unii ce înţeleg rostul existenţei, să întrecem în generozitate creaţia iraţională. În acest sens, Sf. Vasile cel Mare îi invita pe bogaţii vremii sale, să-şi deschidă pungile şi să împartă averea lor cu cei nevoiaşi pentru că, altfel, aceasta ar fi ajuns inutilă. El i-a sfătuit pe cei bogaţi să imite Pământul, să fie la fel de rodnici ca acesta şi să nu fie mai prejos deoarece, Pământul nu produce roade pentru el însuşi, ci pentru om.
Am insistat destul de mult pe obligaţiile pe care le au creştinii faţă de străini. Dincolo, însă, de filantropia asumată în mod gradual şi Dincolo, însă, de filantropia asumată în mod gradual şi deliberat, de fiecare creştin în parte, societatea creştină organizată în forme statale concrete trăieşte după reguli specifice, de natură spirituală şi de natură constituţională, ce sunt respectate de către toţi cetăţenii săi, care sunt subiecţi atât ai Statului cât şi ai Bisericii. deliberat, de fiecare creştin în parte, societatea creştină organizată în forme statale concrete trăieşte după reguli specifice, de natură spirituală şi de natură constituţională, ce sunt respectate de către toţi cetăţenii săi, care sunt subiecţi atât ai Statului cât şi ai Bisericii. Aceste reguli, chiar dacă nu sunt asimilate în totalitate de străinii care rezidă, o perioadă mai mică sau mai mare, pe teritoriul statelor gazdă, trebuie măcar observate şi respectate de ei. Această reciprocitate, dictată de normele umane de convieţuire, are caracter obligatoriu dacă se doreşte ca procesul de coabitare dintre populaţia indigenă şi cea migrantă, să se desfăşoare în cele mai bune condiţii, fără să fie lezate sau afectate interesele ambelor părţi. De altfel, legislaţia Statului Român reglementează drepturile şi obligaţiile pe care cetăţenii străini le au în raport cu acesta. Ca să nu fim acuzaţi că spunem doar vorbe, consider oportună aducerea la cunoştinţa cititorului cadrele generale prevăzute de legislaţia Statului Român prin care sunt reglementate drepturile şi obligaţiile cetăţenilor străini. Aşadar am spicuit pentru cititori, câteva fragmente din legislaţia Statului Român cu privire la statutul străinilor de pe teritoriul României.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ Nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial Nr. 421 din 5 iunie 2008.
Art. 3 – Drepturile străinilor
(1) Străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte.
(2) Străinii aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau, după caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României.
(3) Străinii care locuiesc legal în România şi părăsesc temporar teritoriul statului român au dreptul de a reintra pe toată durata valabilităţii permisului de şedere.
(4) Pot beneficia de măsuri de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, numai străinii cu reşedinţa sau domiciliul în România.
(5) Străinii cărora li s-a eliberat un document de către Oficiul Român pentru Imigrări au dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta şi, când este cazul, să solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realităţii.
(6) Străinii cuprinşi în învăţământul de toate gradele au acces, fără restricţii, la activităţile şcolare şi de instruire în societate.
Art. 4 – Obligaţiile străinilor
(1) Pe timpul şederii în România străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia română.
(2) Străinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.
(3) Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri dintre cele prevăzute la alin. (2).
(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade.
(5) Străinii care intră pe teritoriul statului român sau care ies de pe acesta au obligaţia de a se supune controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii.
(6) Străinii aflaţi pe teritoriul României au obligaţia de a se supune, în condiţiile legii, controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autorităţi publice competente în acest sens.
Integrarea în viaţa economică, culturală şi socială a străinilor
Art. 79 – Asistenţa pentru integrarea străinilor
(1) Statul român asigură condiţiile pentru integrarea străinilor cărora li s-a acordat un drept de şedere în România, în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.
(2) În scopul integrării străinilor pot fi organizate şi desfăşurate următoarele activităţi:
- a) cursuri de limba română;
- b) cursuri şi alte forme de perfecţionare şi pregătire profesională;
- c) asigurarea informării cu privire la drepturile şi obligaţiile străinilor, precum şi asupra oportunităţilor de integrare în societatea românească;
- d) cursuri de cunoaştere a istoriei, culturii, civilizaţiei şi a sistemului de drept din România;
- e) întâlniri prilejuite de diferite evenimente, la care să participe şi cetăţeni români, în scopul promovării cunoaşterii şi înţelegerii reciproce.
Art. 80 – Instituţii şi organizaţii implicate
(1) Instituţiile publice vor coopera, potrivit competenţelor, cu organizaţii neguvernamentale şi organizaţii internaţionale, în scopul promovării şi derulării de programe pentru integrarea străinilor în societate, precum şi pentru identificarea resurselor financiare necesare în acest sens.
(2) În toate activităţile pe care le desfăşoară, instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale vor asigura protecţia străinilor împotriva oricărei forme de discriminare.
Cu toate că principiul corectitudinii politice îmi impune să mă situez pe poziţii echidistante şi obiective în raport cu statutul şi drepturile acestor semeni ai noştri, nimeni nu îmi poate interzice să pretind ca ei să respecte regulile amfitrionului. Acest fapt, de bun simţ, face parte din codul uman al bunelor maniere, respectat şi admis pe toate meridianele globului, de întreaga familie umană. De aceea, îndrăznesc să închei acest subiect citând mesajul elocvent al prim ministrului australian Kevin Rudd către imigranţii musulmani:
„Imigranţii şi nu australienii trebuie să se adapteze. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de îngrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majorităţii australienilor. Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbaţi şi femei în căutarea libertăţii.
Vorbim mai cu seamă engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice altă limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!
Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi„Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.” Kevin Rudd, prim ministrul Australiei şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat aceasta naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.
Vom accepta credinţele voastre fără a vă întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.
Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de stilul nostru de viaţă, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare libertate australiană, LIBERTATEA DE A PLECA.
Daca nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Aşadar, acceptaţi ţara pe care VOI aţi dorit-o.”
Nici un comentariu