Trebuie să recunosc, spre rușinea mea de absolvent de istorie, abia am așteptat să se încheie a patra ediție a Festivalului Antic Tomis. Dar pe când credeam că vom mai sta un an liniștiți, fără Tomiris, doamna Martin iese public să ne explice cum e cu turismul cultural și cu istoria.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Dânsa, copleșită de spiritul Reginei pe care o întruchipează, are un aer foarte sigur când vine vorba despre turism. Le știe și zice bine, nu are rost să o contrazici, genul de atitudine de capitalist american, care a făcut pe puterile lui, fără fonduri publice, TOTUL. Când vine vorba despre istorie, de asemenea, profesionistă desăvârșită, în sensul că lasă loc dilemei: „Tomisul are o poveste frumoasă. Și o legendă pe care cronicarii și o parte din istorici i-o dedică Reginei Tomiris. Iertată să-mi fie exagerarea, dar mă aștept să aflu într-o zi că poetul latin Ovidius a fost exilat la Tomis pentru că ar fi participat la o manifestație anticomunistă. Până la urmă, „cine suntem noi să știm adevărul”? O alta parte de istorici au alta poveste. Dar cine suntem noi ca să ştim care este adevărul?” se întreabă într-o retorică profund filosofică doamna.

Mai mult, suntem asigurați, pe o rețea de socializare, că evenimentul are girul muzeografilor, arheologilor, conferențiarilor, istoricilor, cu alte cuvinte specialiști. Este într-adevăr o provocare să rămâi impasibil. Poate de aici și entuziasmul publicului: „câtă sete de cunoaștere, de istorie, de educație!”, se minunează însăși Regina, pe Facebook. Chiar mai mult: „dar câtă nevoie de cultură, de istorie, de educație și de ADEVĂR în orașul și țara aceasta!”, spune tot ea, după încheierea evenimentului. Ehe, într-adevăr, misiune istorică v-ați asumat, doamna Martin. Aproape că v-aș aprecia că ne educați copiii în spiritul adevărului istoric.

Numai că… înainte de asta, cred că ar fi fost bine ca acest Festival Antic să aibă un board de specialiști care să-și asume ceea ce doamna susține cu aplomb. Acceptând că există o legendă a Reginei Tomiris, chiar că ea poate avea legătură cu mitul fondator al Tomisului, deși cercetările de până acum nu susțin clar acest lucru, descoperim că doamna Martin duce discuția la nivel științific. Dânsa dedică filmul ediției anterioare „celor care iubesc adevărul și istoria Tomisului nostru”. Doar că, la nivel științific, nu legenda ne omoară, cât datele concrete și combinațiile fanteziste ale epocilor pe care le întruchipează doamna Martin.

Dintr-o apariție publică, aflăm, spre exemplu, că șarpele de pe fruntea doamnei nu reprezintă nici mai mult, nici mai puțin, decât Glykonul. Păi, câtă sete de educație trebuie să fie la specialiștii doamnei Martin să pună pe capul unei regine de secol VI î. Hr. șarpele Glykon, atestat în sec. II d. Hr. Iertată să-mi fie exagerarea, dar mă aștept să aflu într-o zi că poetul latin Ovidius a fost exilat la Tomis pentru că ar fi participat la o manifestație anticomunistă.  Până la urmă, „cine suntem noi să știm adevărul”?

De aici, curiozitatea care m-a măcinat în legătură cu oastea de specialiști. Am citit că directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, Gabriel Custurea, s-a pronunțat în 2014 că asocierea cu Tomiris ar fi o „stupizenie, o aberație sinistră”. E adevărat, mă așteptam ca doamna Martin să nu îl ia drept istoric nici pe colegul meu Florin Anghel, dacă tot nu ținuse cont de opinia directorului. I-a și spus, pe un ton pedagogic, într-o emisiune: „nici eu, dar nici dumneavoastră nu stabilim adevărul” (citez din memorie). Cu alte cuvinte, dacă nici Corina Martin nu poate…, restul e cancan.

Căutând, am înțeles. Într-adevăr, doamna are cu cine se lăuda. În cadrul unui interviu acordat unei publicații locale, dânsa ne devoalează Napoleon Săvescu, care se recomandă dacolog, o întreabă pe doamna Martin: „Bine, dar de ce aveți voi acolo statuia lui Ovidiu, în Constanța, Ovidiu care nu vă aparține, care doar a fost un exilat și nu aveți statuia lui Tomiris?” secretul lui Tomiris. La o întâlnire în America, Napoleon Săvescu, care se recomandă dacolog, o întreabă pe doamna Martin: Bine, dar de ce aveți voi acolo statuia lui Ovidiu, în Constanța, Ovidiu care nu vă aparține, care doar a fost un exilat și nu aveți statuia lui Tomiris?

Sincer să fiu, prima dată rămâi perplex, apoi, când te dezmeticești îți cam dă de gândit întrebarea. Nu știu câți dintre voi ați fi avut capacitatea să o emiteți. Pentru mine, mărturisesc, e cu greutate. E drept, o înțeleg pe doamna Martin dacă a rămas fără replică. Ceea ce nu înțeleg este cum așa o inepție a devenit realitate sub ochii noștri, cu girul unor instituții publice.

Dar pentru a nu ne îndepărta de specialistul Festivalului Antic Tomis, cred că faptele vorbesc de la sine. Napoleon Săvescu, medic de origine română, mutat în America, este recunoscut drept organizator al congresului de dacologie și, așa cum îi stă bine unui dacolog, susține că românii ar fi doar urmașii dacilor, întrucât doar o porțiune mică din Dacia a fost cucerită de romani, cucerire care, oricum, nu a durat mult. De altfel, medicul Săvescu are și o carte  cu titlul Noi nu suntem urmașii Romei.

La conferințele de dacologie se promovează teorii ale protocronismului, într-o formă care nu doar că sfidează până și istoriografia ceaușistă, dar produc atâta ilaritate că riști să citești cu interes. Să dăm un exemplu de ipoteză care ne poate măcina liniștea: Dacii nu au ocupat doar teritoriul despre care unii dintre noi am învățat la școală: „Acum 8.600 de ani triburile carpato-danubiene au cucerit Asia ajungând până în Insulele Japoniei. Mult mai târziu, în anul 300 d.Hr un grup de coreeni vor sosi și ei (numindu-se mai târziu japonezi), și  vor întâlni o populație albă „Ainu”, cu oameni bărboși și blonzi, urmașii carpato-dunărenilor, pe care îi vor decima parțial, ca mai târziu să-i pună în rezervațiile din nordul insulei Hokaido. O parte dintre aceștia vor traversa podul care leagă Siberia și Alaska, trecând peste strâmtoarea Bering. Acești carpato-danubieni vor migra graduat spre Sud, răspândindu-se în toată America de Nord, eventual ajungând în America Centrală și de acolo în Sudul Americii”.

Iar acesta nu este neapărat un exemplu care să ne sperie; cred că am fi putut dormi liniștiți. Doar că, anul acesta, în iulie, la Buzău, la Congresul Internațional de Dacologie, Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, anunță o descoperire epocală: Iisus Hristos nu a fost evreu, El s-a născut în Dacia. În consecință, afirmă fostul edil, „Iisus nu-i Regele Iudeilor”, ci fiu al pământului românesc. Conform cotidianului „Adevărul”,  „Napoleon Săvescu, cel care a condus şedinţele congresului de la Buzău, a girat repede teoria„Am avut noroc că domnul Săvescu nu s-a gândit la Universitatea unde predau că se numește tot Ovidius. Până la urmă ar putea fi redenumită Tomiris. Piața Ovidiu sună desuet, acum fiind în haine noi. Nu ar merge mai bine Tomiris? Liceul, orașul… la fel.” lansată de Funar, fiind de acord ca fostul primar al Clujului să înceapă demersuri pe lângă Vatican, pentru a cere desecretizarea unor documente menite să dezvăluie adevărata identitate a lui Iisus Hristos”. Câtă sete de cunoaștere, de educație, de cultură!

În aceste condiții, nu știu ce am mai putea spune. Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs. Sau invers. Totuși, văzând cât succes a avut domnul Săvescu în a o promova pe Tomiris prin doamna Corina Martin, susținută din bani publici, mi-a rămas în minte întrebarea din America: de ce avem noi statuia lui Ovidius, care este doar un exilat, în locul celei a lui Tomiris? Mă gândesc că am avut noroc că domnul Săvescu nu s-a gândit la Universitatea unde predau că se numește tot Ovidius. Până la urmă ar putea fi redenumită Tomiris. Piața Ovidiu sună desuet, acum fiind în haine noi. Nu ar merge mai bine Tomiris? Liceul, orașul… la fel.

„Cred că este un mare pericol să prezentați unui public neavizat un spectacol cu atâtea inadvertențe. Oameni din toate colțurile țării chiar pot crede că Tomisul este creația Reginei Tomiris care purta șarpele Glykon pe cap. „Doamnă Corina Martin, dacă, din întâmplare, vă interesează și opiniile celor ce nu au fost la Festival, ceea ce nu înseamnă, implicit, că îl resping ca idee, sunt câteva concluzii pe care vi le scriu aici: accept că libertatea de creație, mai ales când e vorba despre legende, poate trece până acolo unde vrea ochiul artistului. Totuși, nu puteți invoca o dată ficțiunea, pentru că nu stăpâniți subiectul, apoi adevărul și educația, doar pentru că umpleți o piață. Asta este tocmai dovada că nu se face educație. Veți găsi foarte rar evenimente culturale și educative la care lumea să se calce în picioare. De obicei, la circ; aici, e drept, v-ați apropiat de romani.

Adevărul istoric nu ține de cantitate sau de laudele de pe Facebook.

În al doilea rând, orașul Constanța, har Domnului, are nume mari în istoria cetății Tomisului – Adrian Rădulescu, Maria Bărbulescu, Livia Buzoianu, pentru a vă da doar câteva exemple, desigur existând și alți specialiști.

Nu în ultimul rând, personal, cred că este un mare pericol să prezentați unui public neavizat un spectacol cu atâtea inadvertențe. Oameni din toate colțurile țării chiar pot crede că Tomisul este creația Reginei Tomiris care purta șarpele Glykon pe cap. Stimată Doamnă Martin, să schimbi istoria este un proiect totalitar. Iar dacă el mai are și garanția unor „specialiști de renume mondial”, cred că s-ar potrivi mai bine formula unui cunoscut scriitor francez, Jean Sévillia, este un soi de „terorism intelectual”.

 

Foto: Mircea Moldovan, panoramio.com

 

(Citit de 1.702 ori, 1 afisari astazi)