A venit momentul să explic ce înseamnă CONSTANŢA NOASTRĂ, într-un editorial manifest care, după manualul de jurnalism, are rolul de a arăta „viziunea echipei redacţionale asupra contextului social, politic, economic şi cultural la care se raportează şi principiilor deontologice pe care le respectă”.

Promotii tablouri pecanvas.ro

De ani de zile, de când am cumpărat acest domeniu, am hrănit speranţa că, într-o zi, eu şi prietenii mei vom reuşi să realizăm o publicaţie independentă, în care să scriem ce vrem şi cum vrem, respectând toate regulile profesionale pe care le-am învăţat din şcoală, din cărţi sau din experienţă, respectând, în primul rând interesul public.

Circulaţia accelerată a informaţiei pe Internet, mai ales prin intermediul reţelelor de socializare, ne dă ocazia să realizăm ce ne-am dorit. Publicaţiile tipărite nu mai deţin monopoluri şi trebuie să lupte pentru audienţă tot în mediul online, cot la cot cu micile site-uri.

Ce fel de publicaţie? – este prima întrebare la care trebuie să dăm un răspuns. Va fi o publicaţie în care vom trata subiecte sociale, politice, economice şi culturale, şi le vom trata în profunzime. Nu vom scrie articole despre accidente sau crime, decât în măsura în care aceste evenimente aduc în atenţie probleme mai grave ale societăţii.

Ne vom concentra atenţia asupra judeţului Constanţa, dar vom încerca să întindem fire de comunicare la nivel naţional, având în vedere relativa izolare a acestei zone, cauzată de monopolul politic şi economic căruia i-a căzut pradă în ultimii ani. Vom publica analize, comentarii, interviuri, reportaje, pamflete, portrete jurnalistice, încercând să aducem în atenţia dumneavoastră, direct sau indirect, personaje pe care noi le considerăm valoroase pentru oraşul şi judeţul nostru, nu personaje din care, dacă le scuturi de aparenţe, de vorbe goale şi autoaprecieri, nu rămâne nimic.

Suntem conştienţi că venim într-un mediu insalubru, presa din Constanţa fiind tarată de nenumărate înţelegeri subterane, la nivel de instituţii sau la nivel personal.

Orice lectură avizată a ziarelor presupune nenumărate judecăţi colaterale, răspunsuri la întrebări de tipul „cine cu cine e prieten?”, „care este ţinta finală?”, „cine cu cine s-a pus rău?”, „cine cu cine a bătut palma?”, „cine cu cine are interese comune?”. Rar mai găsești, sau mai bine zis deloc, om de presă care să nu își fi îndoit coloana, de foame sau pur și simplu pentru că îi place să fie slugă. Toţi am fost obligaţi să acceptăm compromisuri mai mici sau mai mari. Privilegiaţi sunt aceia care au acceptat SĂ NU SCRIE despre ceva sau despre cineva, prin comparaţie cu aceia care au acceptat sau au vrut SĂ SCRIE ÎNTR-UN FEL ANUME despre ceva sau despre cineva. Pentru că scrisul rămâne şi, odată ce ţi-ai pătat semnătura, este greu să mai aperi interesul public. Bumerangul se întoarce mai devreme sau mai târziu.

De ani de zile, miza acestor jocuri care au cuprins şi presa a fost CONSTANŢA, mai precis cine pune mâna pe o halcă mai mare din ceea ce înseamnă Constanţa la nivel politic, instituţional, economic sau teritorial şi cine este suficient de abil pentru a fi de partea câştigătorilor acestei dispute, împărtăşindu-se, la rândul său, din beneficiile victoriei.

Ani de zile am scris despre Constanţa lor şi am deplâns ce au făcut din Constanţa noastră. Ani de zile am relatat despre mărirea imperiului Mazăre, dar nu în sensul unei dezvoltări, ci în sensul acaparării din ce în ce mai depline, pentru ca în prezent să asistăm la decăderea imperiului de mucava – o trimitere directă la carele alegorice şi alte butaforii şi nimicuri care au înţesat Constanţa în lipsa oricărei realizări edilitare perene.

Inevitabil, decăderea NE trezeşte speranţa. Şi când folosesc acest pronume posesiv, mă refer la NOI, acei circa 80 la sută din electoratul constănţean care ori am votat pe altcineva la alegerile locale, ori n-am votat deloc, pentru că nu am avut pe cine să alegem. Reamintesc că la ultimul scrutin, din 2012, Mazăre a fost votat de circa 19 la sută dintre constănţeni, pentru că atât înseamnă 63 la sută voturi din 52 la sută electori prezenţi la urne. 48 la sută nu au votat deloc, iar 33 la sută au votat cu alt candidat.

Dacă scădem din aceşti 19 la sută pensionarii care au fost momiţi cu pomeni electorale, tinerii cuceriţi de aplombul şi succesul la femei al tânărului milionar amator de sporturi extreme, ne rămâne un procent şi mai mic de susţinători motivaţi ai clanului Mazăre. Şi putem concluziona că acest procent mic de constănţeni a acaparat Constanţa în detrimentul celorlalţi, aflaţi în proporţie mult mai mare. Ei, aceşti minoritari măzărişti, au luat hotărârile care au adus oraşul în stadiul deplorabil de acum şi au împiedicat orice dezvoltare durabilă. Pentru o trecere în revistă a nerealizărilor, vă invit să citiţi materialele pe care le-am scris înainte de alegeri pe blogul meu, Mazăre forever I şi Mazăre forever II.

Cum spuneam, momentul actual este unul al speranţelor. Sau, mai bine zis, al iluziilor. Pentru că în timp ce NOI, cei 80 la sută, ne gândim că ne vom lua Constanţa înapoi, din procentul acela minoritar pro-Mazăre şi Nicuşor s-a desprins un grupuscul destul de bine definit chiar şi până acum, care a stat mult sub zăpadă, dezvoltându-se, acumulând, chircit în poziţia ghiocelului, şi care va încerca să preia ştafeta scăpată din mână de cei ce se află acum în diverse situaţii penale.

Opoziţia, aşa-zisa opoziţie, care s-a obişnuit cu statutul de opoziţie şi şi-a creat un confort vizibil, prin înţelegeri underground, este amorţită şi blazată, privind de pe margine cum urmaşii fideli lui Mazăre se încaieră cu cei ce vor să le uzurpeze autoritatea. Nici nu le trece prin minte să intervină, le-a intrat în cap că e oraşul PSD-ului şi îi lasă pe stângişti să câştige practic fără luptă. Din când în când, la câte o conferinţă de presă, îşi prezintă candidaţii potenţiali, exprimându-şi încrederea că vor câştiga. Ca în bancul cu evreul care se ruga la Iehova: „Doamne, te rog, ajută-mi să câştig la loto!”. Azi, mâine, poimâine, aceeaşi rugăminte, trec patru ani, trec opt ani, trec 12 ani, evreul, la Zidul plângerii, se ruga la fel: „Doamne, te rog, ajută-mi să câştig la loto!”. Până când, într-o zi, se deschid cerurile, şi Dumnezeu, cu o voce suavă, îi spune: „Te rog eu, cumpără-ţi un bilet!”. Nimeni nu crede nici pentru o clipă că vreunul din candidaţii puşi pe tapet poate fi biletul câştigător, deci conferinţele de presă pe care le ţin liberalii ar putea fi sintetizate astfel: „Doamne, te rog, ajută-mi să câştig la loto!”.

Nu, presa nu poate să facă mare lucru, dacă partidele, care deţin infrastructura necesară schimbării, nu se mobilizează. Dar o presă neaservită poate să ofere o imagine realistă a situaţiei, determinând o mobilizare, chiar dacă dinspre centru spre periferie. O presă independentă şi profesionistă poate re-obişnui cititorii să gândească, oferind un produs jurnalistic de înaltă calitate, informaţii complet şi corect documentate, opinii coerente, originale şi bine redactate, analize în profunzime, cronici culturale de substanţă, interviuri cu persoane competente, oameni consistenţi, valoroşi, care merită să fie promovaţi. Poate crea o emulaţie a societăţii civile, dar adevărata societate civilă, nu aceea sponsorizată de diverşi moguli pentru diverse scopuri oculte. O presă independentă poate impune administraţiei, prin campanii susţinute, anumite proiecte necesare oraşului. O presă independentă ar arăta că adjectivul posesiv din „CONSTANŢA NOASTRĂ” poate însemna afecţiune şi grijă faţă de acest oraş, nu exploatare, secătuire de resurse şi bogăţie nemăsurată în detrimentul altora, ca adjectivul posesiv din „Constanţa lor”.

E timpul să ne strângem noi, cei care am ținut coloana și conștiința dreaptă în toți acești ani în care ziarele și televiziunile locale ori au murit, ori se zbat la marginea falimentului – din cauza șefilor, și nu a celor care fac teren în fiecare zi – şi să facem ceva nou, curat, fără gunoiul pe care îl vedeţi sau îl citiţi în fiecare zi în orașul ăsta chinuit de betoane și pofte politice. Pentru oraș, dar mai ales pentru noi, ziariștii, atâția câţi am mai rămas și credem în meseria asta. Şi vă promitem că aici, la Constanța noastră, nu o să întâlniți nicio jigodie care se prostituează mediatic și nici politicieni de carton, înnebuniți după ciolan. E TIMPUL SĂ CITEȘTI ALTCEVA!

 

Sursa foto: Jurnal de navetist

(Citit de 1.282 ori, 1 afisari astazi)