Pe 10 octombrie s-a încheiat perioada de depunere a dosarelor pentru titlul de „Capitală europeană a culturii 2021”, competiție organizată de Uniunea Europeană, prin Ministerul Culturii din România. Pentru 2021, beneficiare vor fi un oraș din România, unul din Grecia și unul din statele cu statut de candidat la Uniunea Europeană. Titlul este oferit din 1985, la inițiativa fostului ministru al Culturii din Grecia, Melina Mercouri, și urmăreşte „să pună în evidenţă bogăţia şi diversitatea Europei, precum şi aspectele culturale comune ale ţărilor sale cu scopul de a contribui la apropierea popoarelor europene şi de a îmbunătăţi cunoaşterea reciprocă”. De reținut: până acum, din România doar Sibiul a câștigat acest titlu în anul 2007.

Promotii tablouri pecanvas.ro

Așa cum era de așteptat, după succesul orașului din Transilvania și beneficiile de imagine pe care le-a adus inclusiv actualului președinte al României, bătălia se anunța acerbă încă de la lansarea proiectului, în decembrie 2014. În scurt timp, principalele orașe ale regiunilor istorice și-au anunțat intenția de a candida, însă acestora li s-au adăugat și unele mai mici, reușita nefiind în legătură directă cu dimensiunile urbei. În acest sens, ne atrage atenția că, pe lângă București, nu lipsesc Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Craiova, Brașov, cărora li se adaugă Arad, Suceava, Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureș, Alba-Iulia, Baia Mare și Brăila. Lipsește, însă, surprinzător – sau poate nu –, Constanța.

Printr-o sumară revistă a presei din aceste orașe, constatăm că majoritatea a programat alocarea unor sume importante în vederea reușiteiRegăsind această efervescență pentru un proiect cultural de anvergură, pentru care unii s-au pregătit chiar și cinci ani (vezi cazul Clujului), nu poți să nu te întrebi: unde este Constanța? Cred că se vede din avion că regiunea istorică a Dobrogei, pentru a cărei existență de sine stătătoare fusese o adevărată bătălie în proiectul de regionalizare a României, nu există când vine vorba despre capitala culturală a Europei. proiectului. Spre exemplu, la Timișoara se preconizează că se vor aloca, timp de șase ani, peste 20 de milioane de euro pentru proiectul Capitală europeană a culturii. La Cluj-Napoca, bugetul ar fi de 35 de milioane, din care primăria a alocat 15 milioane pentru perioada 2017-2022, în timp ce Consiliul Județean, 6 milioane. La Iași, de asemenea, s-a aprobat un buget de 35 de milioane de euro. La Craiova, bugetul pe care îl preconizau organizatorii era de circa 20 de milioane de euro, capitala Olteniei fiind, însă, susținută în demersul său și de județe precum Gorj, Vâlcea sau Mehedinți. La Brașov, în urma unei ședințe extraordinare de Consiliu Local, în 5 octombrie a fost aprobat un buget de peste 25 de milioane de euro pentru același proiect, calculat eșalonat pentru 2017-2022, acestei sume urmând să i se adauge și contribuția altor instituții publice și private. Și exemplele, desigur, ar putea continua. Inutil să spunem, pentru câștigători beneficiile sunt mult mai mari decât investiția, datorită contribuției Uniunii Europene, dar mai ales a turiștilor care vor veni în orașul respectiv.

Cât despre atuurile fiecăruia, nu sunt greu de anticipat: Timișoara mizează pe caracterul multicultural, fiind singurul oraș cu teatru în patru limbi!, Cluj-Napoca are o vitalitate culturală de invidiat și poate cea mai conectată universitate la lumea academică europeană, Iașiul mizează pe tradiția istorică dată de statutul de capitală a Moldovei, dar și pe legăturile culturale create în triunghiul Iași – Chișinău – Cernăuți, în timp ce pentru capitala Olteniei, avantajul preconizat constă în faptul că se bazează pe întreaga regiune, unde se regăsesc, deopotrivă, cea mai mare statuie a lui Decebal din Europa, ansamblul lui Constantin Brâncuși, bisericile brâncovenești etc. Iar pentru a da și exemplul unui oraș care nu are neapărat anvergura capitalei unei regiuni, la Târgu-Mureș, autoritățile vor miza pe multitudinea de limbi, obiceiuri, etnii, culturi și credințe care alcătuiesc realitatea cotidiană a orașului și regiunii (acesta fiind susținut și de Sighișoara și Sovata), motiv pentru care campania se va desfășura în cinci limbi simultan (română, maghiară, engleză, germană și romani), iar ambasador al candidaturii orașului de pe Mureș a fost declarat Fondatorul SMURD, Raed Arafat.

În acest context, regăsind această efervescență pentru un proiect cultural de anvergură, pentru care unii s-au pregătit chiar și cinci ani (vezi cazul Clujului), nu poți să nu te întrebi: unde este Constanța? Cred că se vede din avion că regiunea istorică a Dobrogei, pentru a cărei existență de sine stătătoare fusese o adevărată bătălie în proiectul de regionalizare a României, nu există când vine vorba despre capitala culturală a Europei. Nu știu dacă e de bine sau de rău. În orice caz, nu e cel mai mare rău. Spun asta pentru că, în curiozitatea de a afla proiectele orașelor candidate, am putut descoperi o știre care pe mine mă pune pe gânduri. Constanța, de fapt, nu este străină chiar deloc de acest proiect. Conform cotidianului „Obiectiv” din Brăila, „o delegaţie a Asociaţiei „Brăila – Capitală Europeană a Culturii 2021” a vizitat, miercuri, 14 mai, oraşul Constanţa, pentru o serie de discuţii preliminare stabilirii unui parteneriat între Brăila şi municipiul de la malul Mării Negre, în vederea depunerii de către oraşul nostru a candidaturii la titlu. Gazdele constănţene s-au arătat încântate de parteneriatul în acest proiect”. Desigur, nici asta nu ar fi ceva rău, însă nu poți să nu te întrebi de ce nu invers?

Nu înțeleg de ce oficialii constănțeni nu văd că rolul istoric al unui oraș nu se câștigă prin bătaia cu pumnul în piept sau în masă, cât cu proiecte pe termen lung, chiar culturale, spre surprinderea lor. Următoarele informaţii fac contextul chiar mai interesant: venind în orașul lui Ovidiu pentru această colaborare și fiind primiți la prefectură de prefectul Constantin Ion, dar și de viceprimarul Decebal Făgădău și reprezentanții unor instituții de cultură constănțene, oaspeții puneau la dispoziția oficialităților un document care conținea viziunea lor, „culturală”, bineînțeles. Conform informațiilor care „din greșeală” au ajuns și în mass-media, Brăila își propunea să convingă juriul printr-un concert de manele, „cu țiganii îmbrăcați la patru ace”, „dans sportiv la bară”, concurs de înjurături, concurs de bancuri și „poezii la mișto”, iar exemplele ar putea continua. Desigur, explicațiile sunt pe măsură: oficialii din orașul de pe Dunăre, întrebați fiind de reprezentanții presei despre acest tip absolut original de cultură, afirmau că în acest proiect s-a ținut cont foarte mult de opinia oamenilor, acesta fiind și un punct important în reușita demersului, angrenarea populației într-o manieră practică. Personal, nu am de ce să îi contrazic, realitatea din teren s-ar putea să arate exact așa, dar nu e mai puţin adevărat că e cazul să păstrăm o decenţă în definirea actului cultural. Şi tot nu înțeleg de ce Constanța nu a depăşit stadiul de a fi susținătoarea Brăilei în competiția pentru „Capitală europeană a culturii”.

Nu înțeleg de ce oficialii constănțeni nu văd că rolul istoric al unui oraș nu se câștigă prin bătaia cu pumnul în piept sau în masă, cât cu proiecte pe termen lung, chiar culturale, spre surprinderea lor. Uitându-te pe proiectele celorlalte orașe vezi că e vorba despre tradiția istorică, vestigii, multiculturalism, diverse etnii, diverse limbi, muzică și artă culinară tradițională. Nu poți să nu te întrebi: ne lipsește ceva dintre toate acestea? Sau pur și simplu este o dovadă de decență din partea autorităților, care, astfel, recunosc locul orașului de la malul mării pe harta culturală a României?

(Citit de 554 ori, 1 afisari astazi)