Se întâlnesc cel puţin o dată pe lună. Băieţi şi băieţei de mai multe vârste, însoţiţi de domni cu părul alb. Decanii de vârstă, cum se spune diplomat. Cei care sunt, chipurile, experimentaţi. Mulţi dintre ei, nişte reşapaţi, resuscitaţi politic. Figuranţi pe care politica locală îi uitase de ani buni, readuşi la suprafaţă pentru interesele de imagine ale partidelor.
Băieţii şi băieţeii se joacă, se hârjonesc, chicotesc. Ca şi când s-ar afla într-o groapă cu nisip, cu găletuşe, lopăţele şi grebluţe. Se joacă, uneori, cu câte-un proiect de hotărâre pe care nu l-au citit niciodată şi pentru care ridică mâna aproape automat, dacă nu contravine intereselor personale şi de gaşcă. Când şi când, se joacă şi cu câte-un bloc de zece etaje, trântit, în maximă scârbă, în faţa unuia de doar patru etaje. Şi ce dacă oamenii ăia n-or să mai vadă niciodată soarele! Sunt pensionari, deci mai dă-i încolo, nu-i aşa?! De cele mai multe ori, se amuză cu taxe şi impozite nesimţite, exorbitante. Cam cum a fost cea pentru gunoi. În cele mai multe dintre întâlnirile lor lasă impresia că se joacă, de fapt, cu vieţile oamenilor: cu nivelul de siguranţă al cetăţeanului, cu gropi imense în care ne rupem gâtul, cu spaţii verzi pe care le sufocă sfidător cu betoane.
Băieţii, băieţeii, figuranţii reşapaţi şi, ah, să nu uităm, traseiştii. Cei care sunt, la doar 30 de ani, în al treilea partid politic. Băieţii ăştia poartă şosete strident colorate, cu buline, şi bretele cu prăjiturele. Brioşe d-alea cu cireaşă-n vârf. Sunt post-hipsterime, cum s-ar spune. Deci un fel de şmecherii şmecherilor modei. Ei, bine, atunci când ridică mâna să voteze, unii dintre post-hipsteraşii ăştia habar n-au ce votează. Fiindcă nu citesc proiectele de hotărâre. Eventual, iau cuvântul doar ca să se-audă la microfon. De multe ori, se fac de râs.
Mai sunt, desigur, bişniţarii. Sau hai, să le spunem oamenii de afaceri. Ăia cu trei firme pe numele lor, alte cinci pe numele prietenilor. Falimentarii, neserioşii momentului. Gluma zilei, cum îi consideră colegii de partid. Care n-au nicio scuză, să ne-nţelegem, fiindcă i-au susţinut să ajungă unde sunt azi. În Consiliul Local şi în Consiliul Judeţean Constanţa. Fiecare şedinţă din noul mandat pare o glumiţă. Un teatru ieftin în care se face paradă de costume de circ. Un teatru, dacă vreţi, absurd, în care şmecherii zilei votează pentru ei, nu pentru voi. Va fi un mandat solicitant. E greu să vezi atâţia oameni învăţând să facă acordul între subiect şi predicat la microfon. E frustrant să auzi atâţia aleşi debitând zeci de inepţii pe şedinţă. Ar fi de râs dacă n-ar fi, de fapt, de plâns. Staţi cu ochii pe consilierii locali şi judeţeni ai Constanţei! Nici nu vă imaginaţi ce riscaţi să pierdeţi.
Nu toti pot sta cu ochii pe ciorapari.Deci, Ada, te rog fii cu ochii pe ei si povesteste-ne ce ineptii mai spun . Si ce nenorociri mai pun la cale.