Antiinflamator pentru eul politic: miza alegerilor pentru Primărie

M-a uimit întotdeauna capacitatea oamenilor politici, altfel extrem de pragmatici, de a se iluziona în perioadele electorale şi pre-electorale.

Cu oricare dintre candidaţi ai vorbi, îţi prezintă câte un scenariu din care reiese că el va fi – printr-o întorsătură a sorţii sau printr-un mecanism ocult de care tu n-ai cum să-ţi dai seama, nefiind iniţiat – câştigătorul sigur. Asta în timp ce bunul simţ al oricărui om bine informat, înaintea sondajelor, îţi spune că respectivul este pe la un 2 la sută, cu generozitate.

Desigur, nu subestimez convingerea lor că sondajele sunt o armă redutabilă în campaniile electorale şi că trebuie contracarate cu alte sondaje, care să sucească în sens invers înclinaţiile electoratului nehotărât, dar din vocile şi din privirile lor transpărea convingerea că sondajele lor sunt cele reale, de parcă dacă le-ar fi privit cu destulă convingere le-ar fi făcut să devină autentice. După modelul „Secretului” Rhondei Byrne, conform căruia, dacă vrei cu adevărat ceva şi gândeşti că aşa se va întâmpla, ajungi să influenţezi toate forţele Universului să conspire la îndeplinirea dorinţei tale. Şi eu cred în forţa gândirii pozitive, dar nu chiar aşa…

Văd şi acum personajele înscrise în cursa preliminară pentru alegerile de anul viitor cum dau la o parte raţiunea şi îşi aţintesc cu încredere privirile spre fotoliul de primar. Fără să ia în considerare notorietatea, experienţele anterioare, exemplele din alegerile trecute, realitatea politică, realitatea electorală, realitatea demografică şi tot felul de alte realităţi. Care sunt. Şi care trebuie să conteze în orice decizie.

De acord, există şi persoane bine intenţionate, dar naive (sau puţin deranjate la mansardă), care, stimulate de încurajările celor din jur, ajung să creadă că este imposibil să nu câştige dacă dau tot ce pot, dacă fac toate eforturile. Dar sunt şi personaje al căror EU politic se inflamează în preajma alegerilor şi ajung să creadă că o conspiraţie ocultă pusă la cale de toate forţele potrivnice influenţează studiile sociologice, iar în momentul adevărului, când rezultatele confirmă procentele estimate, spun că alegerile au fost furate. Sau întreabă unde-i halatul. Tot aia!

Poate că acum este timpul ca alegerile să fie abordate profesionist. Ne aflăm într-un moment în care PSD nu mai domină categoric peisajul electoral, în urma dispariţiei din scenă a lui Mazăre. Este adevărat că, aşa cum ne aşteptam de la el, fostul primar a optimizat şansele de a accede la funcţie ale celui uns ca urmaş. Prin demisia cu mai puţin de un an înainte de data fixată pentru alegeri, a prevenit organizarea de alegeri anticipate, care i-ar fi favorizat pe adversarii lui politici, şi l-a lăsat la butoane pe fostul viceprimar, omul său de casă. Asupra sarcinilor ce îi sunt trasate urmaşului, înainte şi după alegeri, voi reveni într-un text ulterior. Cert este că acest candidat este favorizat deoarece va putea să folosească bugetul local timp de aproape un an, pentru a atrage electoratul.

Este, deci, vremea să conştientizăm că, în afara cazului în care de cealaltă parte este un singur candidat foarte bun, din partea celui mai puternic partid de opoziţie şi sprijinit de toate celelalte forţe politice (minus PSD şi UNPR, fireşte) Decebal Făgădău este scăpat în câştigător (cum se spune la curse), singurul care ar mai putea să-i pună piedică fiind DNA-ul.

Dacă la alegerile anterioare mai puteam scuza vanităţi şi „inflamaţii” politice, pentru că de partea cealaltă era un Mazăre, ale cărui notorietate şi susţinere – din diferite motive – erau aproape imposibil de contracarat, acum lucrurile stau altfel. Situaţia penală a fostului primar dă un avantaj nesperat opoziţiei. Nesperat şi parcă nedorit.

Acum trebuie să-şi bată capul pentru a găsi un candidat redutabil, şi este greu.

Cei ce se simt obligaţi să-şi ofere serviciile pentru Primărie, ignorându-şi şansele reale de a ajunge la funcţie, ar trebui să-şi amintească MIZA acestor alegeri: MIZA ESTE aceea de a elibera Constanţa dintr-o plasă a intereselor de grup, în care se zbate de ani de zile. MIZA NU ESTE aceea de a ridica notorietatea ori imaginea anumitor persoane sau vreunui partid.

După ce îşi amintesc miza, ar trebui să-şi evalueze ŞANSELE şi să decidă în consecinţă.

Mie îmi apare evident că două sunt condiţiile pe care trebuie să le cumuleze un candidat redutabil:

1. Să aibă un partid puternic în spate – iar la Constanţa singurul de luat în considerare este PNL, cu toate compromisurile murdare făcute de-a lungul ultimilor ani;
2. Să fie o personalitate credibilă, fără schelete în dulap şi cu o pregătire profesională temeinică.

Nu ori – ori, ci şi – şi.

Sau, şi mai clar, la următoarele două întrebări:

1. Am vreo şansă să mă sprijine PNL Constanţa?
2. Sunt absolut sigur că nu am în trecutul meu vreo întâmplare, vreo şpagă, vreo semnătură, vreo înţelegere necurată, vreo datorie, vreo minciună flagrantă pe care adversarii politici să le scoată din sertar în preajma alegerilor pentru a-mi distruge toate şansele?

trebuie să poată răspunde DA.

Ceilalţi ar trebui să-şi ia o pastilă antiinflamatoare pentru Eul politic şi să-şi declare sprijinul pentru candidatul cu şanse. Cât mai repede. Ar fi o dovadă că nu sunt în complicitate cu cei care vor să continue regimul Mazăre sub un alt nume.